Viata ne da mereu lectii. Uneori suntem dispusi sa invatam din ele,
alteori inchidem ochii. Unele ne lasa , insa, un gust amar. Din dorinta
de socializare deschidem adeseori portita sufletului fara sa ne dam
seama la ce ne expunem, fara a realiza ca sufletul nostru poate fi
dezgustat de experienta pe care o traieste. Este atata gri in noi si
suntem vulnerabili. Totusi, nu este indicat sa avem prea mari sperante.
Este putin probabil ca vom intalni, in acest mediu, persoane onorabile.
De regula, sunt mai multi nefericiti, nemultumiti, plictisiti,
frustrati...
Cateva persoane sunt dragute, altele au limbarnita, unele posesive,
altele indiferente. Deh, nu-i tocmai o lume ideala. Dar e o lume in care
te poti ascunde. De tine, in primul rand, apoi, de ceilalti. Masca ta,
masca lui, mastile...
Viata reala exista inca. De unde comoditatea aceasta de a nu o trai pe
deplin? Aici suntem mai putin noi decat in realitate. Aici e doar
reflectia noastra subiectiva, aceea a unor oameni frumosi, destepti si
cinstiti. In realitate cum om fi?
-sursa- http://unblogpentrusuflet.blogspot.ro/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu