Un suflet sensibil e o binecuvântare...

Un suflet sensibil e o binecuvântare, nu o pacoste. Sensibilitatea îţi provoacă dureri, într-adevăr, dureri ce te vor copleşi. Dar sufletul sensibil vede şi simte înmiit faţă de sufletele terne. Câte emoţii, câte bucurii şi câte lacrimi de fericire pot încăpea într-un suflet sensibil? Mii! Un suflet sensibil se bucură mai uşor pentru că are abilitatea de a vedea lucruri frumoase în lucruri mici şi puţine. Aşa că…fericiţi cei sensibili!
Oamenii sensibili îşi pun sufletul într-o atingere, într-un zâmbet, într-un sărut, într-un dar. Un suflet sensibil nu face nimic mecanic. Şi-atunci…care suflet trăieşte mai intens? Sensibilitatea înseamnă suflet…prea mult suflet.
Ce trist o fi să fii lipsit de sensibilitate. E ca şi cum n-ai avea memorie, e ca si cum ai fi, veşnic, mort.
A trăi cu sufletul, sensibil şi vulnerabil, înseamnă a avea curaj. A-ţi şti sufletul în pericol şi a îndura e reţeta perfectă pentru o viaţă plină de trăire.
Sufletele sensibile trăiesc sincer emoţiile, de la cele mai triste până la cele mai îmbucurătoare. Omul cu suflet sensibil este un om puternic, ce trăieşte neînarmat în faţa emoţiilor. Persoanele sensibile trăiesc, mereu, cu câte-o melodie în suflet, iar lacrimile, întotdeauna, le sunt curate.
Sufletul sensibil e un întreg univers cu mii de nuanţe adânci. Sufletul sensibil e înconjurat, mereu, de un parfum duios.
-sursa-Ildi Stanciu.-

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.