Mă
doare atât de tare sufletul, încât simt că nu pot să respir. Ai văzut cum plâng
lupii? Îşi întind gâtul prelung, închid ochii şi lasă afară doar un
sunet prelung care sfâşie până şi Luna în bucăți. Un sunet! Atât! Atât
se aude dintr-un suflet rupt. Apoi, nimic. Te obişnuieşti aşa de mult cu
tot, încât e ca şi cum ai respira. Şi respiri. Până la următoarea Lună
plină când sufletul din tine iese din nou la urlat!
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu