Singurătatea îi face pe oameni vulnerabili în fața sorții,
în fața altor oameni. Toți avem nevoie să fim aproape de suflete bune.
Toți avem nevoie să fim mângâiați și să oferim mângâiere. Avem nevoie să
depășim bariera egoismului și să oferim cuiva tot ce avem noi mai de
preț: sufletul.
Din păcate, realitatea e crudă și nu
iartă pe nimeni; ne trezim uneori în mijlocul unei furtuni cu niște
oameni care, cândva, era tot ce aveam noi mai de preț.
Întâlnim oameni care ne fac să vrem să-i
privim neîncetat, să ne uităm la ei și să ne imaginăm lucruri care,
poate, nu se vor întâmpla niciodată în realitate. Ne uităm la privirile
lor și așteptăm o rază de soare
să le trimită înspre noi. Ne uităm în ochii lor senini și vrem ca ei să
se uite numai la noi, iar noi – să ne uităm veșnic în seninătatea lor.
Întâlnim oameni care ne privesc, ne
admiră, vor să ne intre în suflet, dar ceva nu corespunde. Ceva nu merge
și noi chiar nu putem să-i lăsăm să se apropie nici dacă vrem. O fi
buni, o fi deștepți, o fi atrăgători, dar sufletul nu-i acceptă.
Suferim, pentru că nu ne înțelegem, iar ei suferă pentru că o iau prea
direct, prea personal.
Întâlnim apoi oameni care ne vrăjesc cu exteriorul și oamenii care ne cuceresc cu interiorul.
Primii sunt falși și încearcă să ne cucerească prin felul în care
arată. Uneori ne lăsăm prinși în capcana aceasta, iar alteori ne dăm
seama din prima că acești oameni nu sunt pentru noi, că noi căutăm
altceva."
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu