Uneori, în iubire, ești nevoit să renunți…

                            Mi s-a spus de câteva ori că uneori, în iubire, mai și pierzi. Atunci când eram cu sufletul la pământ din cauza celor care nu mi-au fost alături de la început până la sfârșit. Atunci când mi se topea sufletul de dor și de așteptare. Atunci când am sperat că cel de lângă mine se va schimba și va deveni în sfârșit omul care m-a făcut la început să cred că e. 
                            Dar eu nu am vrut să accept faptul că am pierdut. Nu am vrut să privesc dezamăgirile ca pe o pierdere. Până la urmă ce am pierdut? Pe cine am pierdut? Am pierdut oameni care nu au fost capabili să mă vadă așa cum sunt, oameni care au preferat să mă mintă în loc să fie ei înșiși. Am pierduti oameni care nu m-au respectat îndeajuns cât să fie sinceri cu sentimentele pe care le trăiam. Am pierdut oameni care se găsesc în ziua de azi pe toate drumurile și oferă sentimente la kilogram, dar nu din acelea de care am eu pretenția să găsesc. Deci ce am pierdut? Și pe cine? 
                            Și atunci mi-am dat seama că nu despre mine era vorba când mi-au spus că în iubire mai și pierzi, ci despre ei. Pentru că ei într-adevăr au pierdut… Au pierdut pe cineva care iubea și era în stare să se piardă pe sine pentru a regăsi pe altcineva. Au pierdut un om care ar fi mers până la capătul Pământului doar pentru un sărut și o îmbrățișare într-o lume în care pare că unora le e lene și să iubească. Ei au pierdut. 
                            Eu aș spune altfel. Uneori, în iubire, ești nevoit să renunți… Nu pentru că nu ai mai iubi, ci pentru că cel de lângă tine îți demonstrează în fiecare zi că nu te merită. Trebuie să renunți pentru a-ți fi și ție bine, pentru a scăpa dintr-o relație care te ține pe loc. Pentru a putea găsi pe cineva care să îți merite iubirea. Trebuie să renunți dacă ceea ce oferi din tot sufletul nu mai e apreciat. 
-sursa-http://damadetrefla.com/

 Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.