Mă gândeam într-o zi cum ar fi dacă mi-aș putea întoarce sufletul pe
dos. Ar arăta ca toate hainele, cusături și reparații, sau ar fi altfel?
Eu cred că ar fi altfel. Dacă închid ochii, văd un câmp de primăvară
presărat cu păpădii. În centru, un copac falnic cu flori albe și roz.
Toți avem un copac în suflet. Acum, al meu are haine de primăvară. Sub
copac, o bancă pentru doi. Acolo îți aștepți sufletul pereche. Câmpia,
nu e doar o suprafață netedă ci un spațiu pe care construiești bucurii
și tristeți. Se înalță ici și colo cioturi și bucăți de piatră. În rest,
e liniște. Nori albi din vată de zahăr și parfum. Primăvara mea ține
mai mult de un anotimp, ar putea să țină și toată viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu