Mi-a obosit si trupul, si sufletul , si eu.Este ceva sfâsietor, ceva ...ce nu se poate asemăna nici macar cu durerea. Este o trăire, ce te macină usor zi de zi.Atunci cand simți ca ai luat o gură de aer , se intoarce mai adânc si mai distrugător. Nici nu stiu ce doare mai tare trupul sau sufletul...De multe ori ma intreb de ce mi-a luat Dumnezeu fericirea și mi-a dat atâta tristețe. Este cea mai grea cruce pe care trebuie sa o port pana la sfârșitul vieții întrebându-mă în fiecare zi de ce eu?
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu