Sunt clipe cand ma simt abatuta si atunci viata ma invata sa mint.Vreau sa evit si in acelasi timp sa protejez durerea celor dragi.Asta mi se intampla sa maschez intr-o convorbire telefonica...dar ce te faci cand stai fata in fata si cel de langa tine te intreaba daca te simti bine...atunci este mult mai greu pentru ca ochii te tradeaza...nu poti sa minti , pentru ca ei spun intotdeauna adevarul.Sunt zile cand simt ca sufletul imi plange si atunci numai eu pot simti acest lucru...atunci ma simt in siguranta caci nimeni nu-mi poate citi gandurile si temerile.Si cu toate astea continui sa merg mai departe...sa zambesc lumii ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat...imi repet neincetat ca sunt bine.Stiu ca totul va trece,bine sau rau,stiu ca va trece...iar timpul este cel care ma indeamna sa pasesc mai departe ,stiind ca ziua de maine va fi diferita.Tot ce pot sa fac este sa sper ca intr-o zi voi zambi cu adevarat.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu