De multe ori aud ca sunt consolata cu aceste cuvinte " stiu cum e, asta e viata, atatea zile a avut,sau asa a vrut Dumnezeu".Intreaga mea existenta acum se limiteaza la "de ce eu , de ce? ".Este o intrebare fara raspuns...Ma doare dorul de tot ce am trait, de ce am simtit ,de toti cei care au facut parte din viata mea si care m-au invatat cate ceva .Toti au trecut prin viata mea lasand o amprenta, incat sunt tot mai constienta ca nimic nu ne apartine.Da,timpul nu ne mai apartine.Ne fura cei mai dragi oameni...Daca ne-am da seama,ar trebui sa pretuim oamenii de langa noi,momentele in care suntem fericiti...sa pretuim viata!
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu