Undeva in gandul meu, caut un echilibru, incerc un fel de auto-vindecare a sufletului. Dar crezi ca o sa mai pot? De cele mai multe ori, ascund intr-un zambet doar lacrimi. Si
merg inainte,constienta ca pierd bucatele mici din mine.Nu stiu sa fiu eu fara tine.Nu am crezut niciodata ca ar putea exista o viata fara tine, pentru ca erai o parte din mine... erai eu. Incerc sa fiu puternica dar nu pot pentru ca mereu e
intrebarea: unde s-a dus tot? Simt o durere care nu stiam ca exista…
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu