Si o zi inseamna ceva...

In fiecare dimineata cand ma trezesc ii multumesc lui Dumnezeu ca vad lumina zilei...ma trezesc fericita ca am o casa si un pat in care pot sa dorm si spun asta gandindu-ma la acei oameni care nu mai au nimic...ma plimb fericita cu masina si imi dau seama ca am propiile mele  picioare si maini sanatoase si intregi...imi arunc ochii pe strada si realizez ca am acel cadou de a putea privii tot ce ma inconjoara...dar lumea este trista grabita si zgribulita. Oare de ce?...ei nu vad ce vad si eu ! Ei nu realizeaza ca  fiecare zi este o binecuvintare pentru ca o avem? Acum realizez ca privesc totul din alt unghi ...realizez ca persoanele care sunt azi in viata mea,erau si ieri...ca lucrurile pe care le aveam ieri...le am si azi. Ieri priveam viata poate dintr-un patratel negru...azi privesc dintr-unul colorat...poate va intrebati ce sa intamplat !...si imi vine in minte intrebarea: un om bolnav de cancer cat ar da pentru o noua zi de viata...cred ca mult! Oare trebuie sa vina peste noi o boala ca sa stim sa pretuim viata...trebuie neaparat sa trecem prin suferinta pentru a realiza ca si o zi inseamna ceva...si cat de scumpe sunt momentele in care cu lacrimi in ochi esti in stare sa rostesti un sincer...multumesc Doamne.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Mi-am zis ca trebuie sa traiesc...

De doua zile ma uit la scandalul in legatura cu medicamentele bolnavilor de cancer si observ ca statul in frunte cu guvernantii nu fac nimic...din contra intra pe TV si raspund in bataie de joc. Eu am fost una din bolnavii de cancer care au avut noroc sa traiasca...nu traiesc datorita statului roman...traiesc datorita omului si doctorului Gabriel Banceanu,asistentei Gloria Serban...si bineinteles mie care am avut bani sa ma descurc  cu analize,tomograf,RMN,endoscopii si altele care alti bolnavi nu si le puteau permite si bineinteles nu puteau sa faca radioterapia. A fost cel mai cumplit moment din viata mea cand am aflat ca am cancer,ceva mai cumplit nu am trait...pe moment am refuzat sa cred...tratamentul a fost dur...aveam momente cand simteam ca nu mai pot,ca o sa cedez,au fost femei care au murit langa mine...atunci iti trec prin cap fel de fel de idei...dar lucrurile care mi-au dat energie au fost familia mea si prietenii. Am  luat-o ca orice boala...mi-am zis ca eu sunt mai tare ca moartea...mi-am zis ca trebuie sa traiesc si sa lupt pentru viata mea. In acea perioada erau oameni care efectiv urlau de durere...si acea durere a lor ma sfasia si pe mine sufleteste.. .si parcă nu era de ajuns condamnarea ce ne-a fost data, mai avem de suportat si dispretul cu care eram tratati de sistemul sanitar...si de actuala guvernare.Sunt indignata de ce au mai pus la cale acesti oameni...de fapt nu cred ca merita cuvantul"oameni"...mai degraba dusmanii poporului roman ...cu siguranta nu cancerul omoara pe cei afectati de aceasta boala...sigur mor oameni in stadii mari...ci guvernantii portocalii care sunt adevaratul cancer al societatii romanesti...este sfasietor si cutremurator au taiat salariile...au micsorat pensiile...au desfintat spitalele au saracit oamenii cu un scop...ei  doresc sa iesim din sistem cu totii pe cale naturala.Toti acesti domni din ministere impreuna cu cei de la guvernare trebuie trasi la raspundere...trebuie sa se adopte o legea a responsabilitatii cat mai repede. Daca nu sunt competenti si nu stiu cum sa gestioneze banii publici sa plece si sa lase locul celor capabili... sunt atatia oameni profesionisti in tara asta, dar nu sunt lasati sa isi faca treaba... sau sunt dati la o parte.
 Dar gata cu atata tristete ...astazi m-a vizitat nasul meu care este un medic exceptional la SRI  si care in fiecare luna de februarie imi aduce primii ghiocei din curtea dumnealui si pe care ii postez cu mare placere pe blogul meu.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Trebuie...

Poate ca a-ti observat cum inchei eu postarile cu acel cuvant "Trebuie sa Traiesc",care pentru mine are o mare greutate si intensitate...acest cuvant pot sa spun ca imi guverneaza viata,pentru ca trebuie sa fac ce trebuie...cum trebuie si cand trebuie. Daca pana acum ma consumam pentru nimicuri pe acei oameni care m-au ranit...de acum trebuie sa ignor acele persoane si sa fiu linistita. Eu intotdeauna am mers pe principiul ca am o singura viata care merita traita la maxim,pentru ca viata este a mea si merita sa ma gandesc si la mine. Daca pana acum trebuia sa fac alegeri in functie de altii...acum trebuie sa traiesc asa cum vreau eu pentru ca mi-am dat seama ca timpul este pretios...nu merita irosit pe activitati inutile si cu oameni care nu ma merita.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Uitam...

Adevarul este ca uitam sa ne bucuram, sa multumim si sa fim fericiti, pentru ca suntem tot timpul nemultumiti de ceea ce avem...cautam ceva care credem ca ne-ar face fericiti...dar cand gasim sau primim acel lucru ne dam seama ca nu ne simtim cu nimic mai bine decat ieri cand  nu il aveam... si iarasi o luam de la capat. Am ajuns sa uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte pe care viata ni le ofera...uitam sa fim veseli,sa privim viata din perspectiva corecta...uitam sa daruim pentru ca alergam tot timpul sa adunam cat mai mult...uitam pe cei care au insemnat mult in viata noastra...uitam sa intindem mana unui suferind...uitam sa zambim si sa fim fericiti...uitam sa iertam...si infinal... uitam sa traim.
  
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Urmeaza trezirea la realitate...

In ultima vreme  scriu cam mult despre oameni...poate inainte eram prea preocupata si nu observam micile rautati ca sa le zic asa...dezamagirile cred ca vin din asteptarile noastre mult prea mari si dupa ce se intampla acest lucru urmeaza trezirea la realitate.Fiecare deziluzie care apare este deja o lectie invatata...da...as vrea sa cred ca toti oamenii sunt buni...ca au o bunatate in ei,chiar daca pare ca uneori o tin ascunsa. Mereu spunem ca viata este un risc...dar in general cu totii asteptam multe de la cei de langa noi,dar oare cati stiu sa ofere o stare de bine si de optimism...va spun eu...putine persoane. In general intalnim oameni care isi urmaresc propiile interese...este trist si adevarat,dar noi trebuie sa-i cautam pe aceia  a caror valoare consta in adevar,respect,prietenie si sinceritate.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Nu pot sa comentez...

Nu stiu ce se intampla cu blogul meu...cand comentez pe alte bloguri , exista niste cuvinte care trebuie sa le scriu in acea caseta...apoi dau publicati...la mine nu mai apar,asa ca nu pot sa fac nici un comentariu. Cred ca este vorba de cuvintele  reCAPHCHA...imi este imposibil sa fac comentarii la acele bloguri .Daca stiti cum sa remediez acesta problema va rog sa ma ajutati.

Va multumesc frumos.
gabriella.

Stiu vremurile sunt grele...

Astazi nu vreau sa spun prea multe,sunt destul de suparata pe acei oameni care cred ca sunt superiori si pregatiti profesional,poate tu astepti mai mult de la ei...in fine ii vezi ca vecini ca zambesc mereu...si tu iti spui in sinea ta...vai ce vecini cumsecade...si ajungi la un moment dat ca nu este asa. Un om care prin firea lui nu stie ce este corectitudinea,nu este sincer,odata tot isi da in petec...asa sa intamplat cu o familie de doctori pe scara mea...am un gust amar...stiu vremurile sunt grele,dar sa ajungi sa furi energie de pe scara blocului...parca este prea jenant,in conditiile cand suntem opt apartamente pe scara...iar factura de zeci de milioane... si totusi se intampla .Majoritatea vecinilor mei sunt pensionari,eu lucrand in acest domeniu am reusit sa descopar...poate nu ma implicam caci sa mai intamplat si alta data,dar acum pentru ei vremurile sunt grele,ei fiind printre acei oameni constinciosi care mai intai platesc facturile,apoi medicamentele si in ultimul rand hrana. Imi doresc enorm sa raman asa cum sunt...ca invidia si rautatea unora sa nu ma afecteze...sigur nu am descoperit secretul cu toate ca mi-as dori,dar sunt mandra ca am reusit sa invat cate ceva din rautatea si frustarea celor din jurul meu...acum realizez ca sufletul meu este mai curat, ca nu sa schimbat cu trecerea vremii...si asta imi face bine ca reusesc sa fiu Eu la fel in fiecare zi...si in orice timpuri.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Iubirea exista in orice zi...

Astazi este Valentines Day,sau mai bine spus a fost...am spus mereu ca este o sarbatoare comerciala pentru ca eu nu consider ca iubirea are nevoie de o zi speciala pentru a fi sarbatorita...daca tot vrem sa-i oferim  o zi speciala iubirii,nu inteleg de ce sa copiem zilele inventate de americani...asa ca pentru mine acesta zi va fi una ca oricare alta...o zi obisnuita fara nimic special.Referitor la acest subiect...la cei care sarbatoriti sau nu acesta zi, va doresc cu toata forta sufletului meu sa aveti parte de iubirea de care depinde sufletele voastre in fiecare zi si doresc sa inchei cu indemnul ca niciodata sa nu incetati sa credeti in iubire...pentru ca iubirea exista in orice zi.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Si totusi ne asumam acest risc...

V-ati gandit vreodata ca in viata nu conteaza cat pierzi,nici faptul ca oamenii iti vor lua totul la un moment dat,nici ca ajungi la pamant de multe ori...si totusi exista ceva ce nu iti poate lua nimeni niciodata...iubirea ... ambitia...speranta...ele te ajuta sa te ridici,sa lupti,sa ierti. Cateodata gresim cand avem asteptari de la oameni...avem surpriza de a ne lasa cu lacrimi in ochi si totusi ne asumam acest risc ...continuam sa  ne mintim ca este altfel,pastrand in suflet speranta ca ei sunt mai buni. Si totusi mahnirea ca un om te raneste ramane acolo cuibarita in suflet ...iar durerea este ca un hot in noapte care iti jefuieste casa. Acesta durere este nedreapta si cred ca numai credinta si dragostea le estompeaza pentru ca in final trebuie sa invatam singuri sa fim fericiti in acesta lume a noastra.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Oamenii mei salvatori domnul Profesor Gabriel Banceanu si domna asistent Gloria Serban...

Acesta zi de 11 februarie este o zi speciala pentru mine...este o zi pentru a darui recunostinta mea de suflet celor doi oameni salvatori ai mei domnului  profesor Gabriel Banceanu si doamnei asistent Gloria Serban de la spitalul Polizu...multumesc acestor oameni deosebiti si frumosi pe care-i cunosc si incerc sa-i descopar zi de zi. De la ei am invatat ca poti lumina ziua unui om cu o vorba buna...cu un zambet sau cu un simplu gest...si daca stau bine sa ma gandesc orice zi este buna pentru a darui cata vreme daruiesti din suflet. Va multumesc din suflet pentru grija dumneavoastra acum la implinirea a trei ani de la operatia de cancer...va sunt recunoscatoare pentru faptul ca m-ati ajutat sa traiesc...ca a-ti avut rabdare cu mine,ca a-ti fost tot timpul cu sufletul langa mine.Ma simt foarte norocoasa si bogata pentru ca mi-a dat Dumnezeu niste oameni speciali pe care ii iubesc din toata inima...oameni care mi-au salvat viata...oameni care m-au adus la linia de plutire pentru ca nu este usor cand afli ca esti cu un picior in groapa...oameni care mi-au aratat ce inseamna prietenia...oameni care  m-au ascultat si alinat durerile in clipele de cumpana ale vietii mele...oameni care mi-au  adus un zambet  si incurajare la timpul potrivit. Va multumesc inca o data frumos ca a-ti intrat in viata mea exact atunci cand am avut nevoie...pentru ca ma simt iubita si protejata...si simt ca si eu la randul meu ofer iubire si protectie.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Mi-am dat seama...

Mi-am dat seama cat de important este sa ai persoane dragi langa tine...oameni pe care te poti baza la orice ora...oameni care sa te asculte si sa te ajute atunci cand ai nevoie. In cursul vietii mele am invatat cat  de mult conteaza sa fi impacat cu tine insusi,sa ai curajul sa te accepti asa cum esti...sa te iubesti si sa te respecti. Mi-am dat seama cat de important este sa comunici,sa spui exact ceea ce simti...mi-am dat seama ca un om poate simula un zambet chiar si atunci cand inima ii plange...pentru ca sub acel zambet exista o durere si o suferinta nemarginita...mi-am dat seama ca poti spune despre un om ca il cunosti de o viata...dar iti dai seama la un moment dat ca de fapt nu stiai nimic ...pentru ca asa e in viata.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Daca as fi stiut...

Ma simt putin slaba in fata amintirilor pentru ca imi este dor de ziua de ieri...imi este dor de copilarie,de acele timpuri in care radeam fara sa ma gandesc la nimic...de vremea cand eram eu...un copil care se bucura de fiecare imbratisare,de un zambet,de tot ce era in jurul meu. Ma intreb acum de ce acele momente frumoase trec atat de repede...de ce zboara timpul ...de ce atunci cand esti fericit nici nu-ti dai seama cand trece timpul !  Si cand te gandesti ca atunci eram un copil si doream foarte mult sa cresc mare...daca as fi stiut...nu-mi mai doream.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Leapsa de la Ramonna...

Am primit Leapsa de la Ramonna  http://smile-without-you.blogspot.com/   in care trebuie sa aleg cinci cuvinte dragi mie.
1. Viata... am invatat în sfarşit că viata nu-i nici roz, nici neagra...fiecare zi e o lupta sa iei decizii corecte...
este o luptă să fii om...este o lupta sa traiesti...e o luptă să fii bun...este o lupta sa stii primesti.
2.Iubire... iubirea adevarata nu asteapta niciodata, dar absolut niciodata  nimic in schimb...de aceea trebuie sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre.
3 Prieteni...aici am sa dau un citat"un prieten este cineva care vine cand toata lumea a plecat. Grace Pulpit."
4.Timpul... inseamna viata mai mult decat bani, acesta este viata ,una prezenta ar fi preferabil. Nu... nici in viitor nici in trecut nu este bine sa traiesti.
5. Optimism... sant o persoana idealista,tind sa-mi ating cele mai stranii idealuri si visuri..nu mi-am pierdut scopul niciodata in viata ceea ce ma motiveaza si ma face optimista.Chiar si in cele mai sumbre momente ale vietii am avut o forta de a merge mai departe.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Oameni mici, fara valoare...

In decursul vietii mele am intalnit persoane care m-au schimbat in totalitate... au fost oameni frumosi de la care am invatat cate ceva si mi-au ramas in suflet pentru totdeauna...dar au fost si  oameni care au trecut prin viata mea fara sa lase urme,pe care i-am considerat  oameni mici, fara valoare si  care nu meritau retinuti...nu au lasat nici un fel de  urma...dar care tot timpul si-au inchipuit ca sunt importanti...care au crezut ca m-au ranit, dar care mie intotdeauna mi-a fost mila de astfel de personaje... pentru ca oricat de multe ai face ...nu ii vei multumii niciodata.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Marina Voica doamna muzicii romanesti...

O iubesc enorm pe Marina Voica...ii respect munca si cariera muzicala...sensibilitatea si finetea ei...o doamna in adevaratul sens al cuvantului. Pentru mine doamna  Marina Voica este o artista pe care as vrea sa o vad si sa  o ascult zilnic. Recent am descoperit blogul dansei www.marinavoica .ro unde dupa ce am ascultat piesele care mi-au fost dragi toata viata...am facut un comentariu,de fapt i-am trimis email,pentru ca blogul nu are comentarii,sau sunt oprite...chiar nu stiu ...iar dansa mi-a trimis urmatorul email  " Draga Gabriela!Sunt fericita ca pot sa aduc o bucurie cu cintecele si aparitiile mele la tv!Iti miltumesc pentru aprecier e si cuvintele frumoase.Pregatesc acum dou cintece noi,una a lui V.Visotki dedicata lui Marina Vladi care i-a fost sotie.Un cintec trist dar patrunzator.Si altul este ca un mesaj catra Dumnezeu,un mare slagar acum ,sa numeste SATCHITA(in limba hindi).Il poti gasi la you tube.Sa vez ca frumusete e!Cu drag Marina Voica"
Ce pot sa mai spun  este  cu adevarat o mare artista...un talent ,gratie si frumusete . Multumesc ...Marina Voica , muzica dumneavoastra imi umple inima de fericire ...de cate ori va ascult imi dau lacrimile de emotie...nu pot decat sa va urez multa sanatate si multi ani de acum incolo sa ne incantati cu prezenta si vocea dumneavoastra...pentru mine ramaneti un monument in  muzica usoara romaneasca.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.