Cred ca nu mai rezist cu nebunia asta despre sfarsitul lumii. Daca stau bine sa ma gandesc,sfarsitul lumii este acolo intr-o particica din sufletul meu zi de zi,tot ce trebuie sa facem este sa ne invatam sa traim cu acea particica din noi. Nu...nu imi este teama de acesta zi care se anunta peste tot!. Asa cum spuneam asistam la sfarsitul lumii in fiecare zi...uite ,cand pierzi pe cineva drag,simti ca pierzi si o parte din sufletul tau si atunci ai senzatia mult timp ca pentru tine este sfarsitul lumii. Sigur,ai impresia ca ai pierdut acea lume in care eram noi ...si cu toate astea trebuie sa invatam sa mergem mai departe in aceasta lume fara cei dragi. Trebuie sa invatam sa traim fara ai vedea fizic...doar sa-i simtim.Pentru mine in astfel de momente simt ca vine sfarsitul lumii.
Creştineşte "sfârşitul lumii" ar fi acea stare de metanoia care curăţă lumea de rău. Nu mi-e frică de sfârşitul lumii, nu mi-e frică nici de moarte, mie mi-e frică de o viaţă în mizerie, într-o mizerie din ce în ce mai mare, mizerie materială, mizeri a spiritului, mizerie a conştiinţei...
Deocamdată peste România a venit zăpada... Totul e alb şi neatins. Avem iluzia normalităţii ascunzând anormalitatea sub troiene. Este ora 5 şi albul zăpezii face lumina felinarelor lăptoasă... În curând va da colţul soarelui şi va apărea noroiul.
Creştineşte "sfârşitul lumii" ar fi acea stare de metanoia care curăţă lumea de rău. Nu mi-e frică de sfârşitul lumii, nu mi-e frică nici de moarte, mie mi-e frică de o viaţă în mizerie, într-o mizerie din ce în ce mai mare, mizerie materială, mizeri a spiritului, mizerie a conştiinţei...
RăspundețiȘtergereDeocamdată peste România a venit zăpada... Totul e alb şi neatins. Avem iluzia normalităţii ascunzând anormalitatea sub troiene. Este ora 5 şi albul zăpezii face lumina felinarelor lăptoasă... În curând va da colţul soarelui şi va apărea noroiul.
Eu niciodata nu simt ca vine sfarsitul lumii.Uneori chiar mi-as dori sa vina din diferite motive dar sa simt ca vine?In nici un caz. :)
RăspundețiȘtergere