Adrian Iovan...ei pleaca intr-un zbor si nu se mai intorc...

 

Melodia preferata a lui Adrian Iovan...toti spun ca a murit,dar de fapt pilotii nu mor niciodata,ei pleaca intr-un zbor si nu se mai intorc. Adrian Iovan merita sa ramana in sufletele noastre ca un mare erou. Si-a sacrificat viata pentru ca ceilalti pasageri sa supravietuiasca. De asemenea, nu trebuie uitat nici copilotul acestuia, ce cu siguranta ar fi facut acelasi lucru.

Adrian Iovan a fost un om ca oricare altul. A trait, a iubit, a suferit, si nu putin in ultimii ani din viata sa, insa a avut si ceva in plus, pasiunea pentru zbor. Aceasta pasiune i-a adus sfarsitul, insa nu cred ca acesta ar putea regreta vreo clipa. Din pacate, misiunea umanitara in care erau angrenati, i-au transformat fara voia lor in victime, insa la celalalt capat al telefonului, autoritatile nu au putut face mare lucru pentru a-i salva.

Citeste mai mult: adev.ro/mzq0sq

Adrian Iovan a fost un om ca oricare altul. A trait, a iubit, a suferit, si nu putin in ultimii ani din viata sa, insa a avut si ceva in plus, pasiunea pentru zbor. Aceasta pasiune i-a adus sfarsitul, insa nu cred ca acesta ar putea regreta vreo clipa. Din pacate, misiunea umanitara in care erau angrenati, i-au transformat fara voia lor in victime, insa la celalalt capat al telefonului, autoritatile nu au putut face mare lucru pentru a-i salva.

Citeste mai mult: adev.ro/mzq0sq

Adrian Iovan a fost un om ca oricare altul. A trait, a iubit, a suferit, si nu putin in ultimii ani din viata sa, insa a avut si ceva in plus, pasiunea pentru zbor. Aceasta pasiune i-a adus sfarsitul, insa nu cred ca acesta ar putea regreta vreo clipa. Din pacate, misiunea umanitara in care erau angrenati, i-au transformat fara voia lor in victime, insa la celalalt capat al telefonului, autoritatile nu au putut face mare lucru pentru a-i salva.

Citeste mai mult: adev.ro/mzq0sq

Adrian Iovan a fost un om ca oricare altul...a trait,a iubit,a suferit ,insa a avut si ceva in plus...pasiunea pentru zbor.Din pacate misiunea umanitara in care au fost angrenati,i-au transformat pe toti in victime,fara voia lor,insa la celalalt capat al telefonului autoritatile nu au putut face mare lucru pentru a-i salva. Dumnezeu sa-l odihneasca!

   

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Viaţa îţi oferă...

"Viaţa îţi oferă pe rând porţii din fiecare stare sufletească; de cele mai multe ori, de singurătate. Pe cele din urmă, ţi le oferă gratuit, şi nici măcar nu te întreabă dacă le vrei ori ba. Nu poţi fi înţeles decât de cel care trăieşte experienţe similare. Nu poţi fi înţeles decât de cel care simte ca tine. De multe ori, ai lângă tine oameni care se dau în vânt după orice place ochiului, după orice este în trend, doar după ce simţi tu, nu. Nu ai cum să le explici motivul nefericirii tale, nu ai cum să le explici nemulţumirea ta, nu ai cum....şi poate că nici nu vrei să mai vorbeşti despre asta. Nu vrei pentru că până şi pentru tine e greu să înţelegi. Tot ce vrei în acele momente, este doar să-ţi urmezi paşii spre niciunde, spre nicăieri...."-sursa O viata de om.-


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Dacă pentru o clipă ...

"Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uită că sunt o marionetă din cârpe şi mi-ar dărui o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic. Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş merge când ceilaţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi dorm. Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi cât m-aş bucura de o îngheţată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu dacă aş avea inimă, aş grava ura mea peste gheaţă şi aş aştepta ca soarele să răsară. Aş picta pe stele cu un vis de-al lui Van Gogh un poem de Benedetti, şi un cântec de-al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aş oferi-o lunii. Aş uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul încarnat al petalelor... Dumnezeul meu, dacă aş avea o bucăţică de viaţă... N-aş lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc."-sursa -Gabriel García Márquez-
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Eu cred ...

"Eu cred ca fericirea adevarata e cea pe care o traiesti fara sa stii. Si fara sa o cauti. Nu traim doar pentru a face bani si a manca. Poti sa stii multe despre fericire si totusi sa fii nefericit. Nefericitul unei mari fericiri...fericirea este ceva ce vine in viata noastra chiar si atunci cand uitam sa deschidem usa sau ferestrele."
    
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Cele mai frumoase bucăţi din viaţa ta...

"Cele mai frumoase bucăţi din viaţa ta, se dovedesc în final a fi cele mai scurte, şi sunt acele momente petrecute zâmbind, alături de oamenii care au contat pentru tine cel mai mult."
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Toţi suntem raze de lumină...

"Toţi suntem raze de lumină ascunse sub abajururi de diferite culori şi mărimi. Şi avem întotdeauna posibilitatea de a alege să vedem lumina din fiecare, sau să fim preocupaţi doar de abajur.
Cei ce te iubesc văd lumina din tine. Ei nu se concentrează asupra umbrelor pe care le proiectezi."
-sursa Paul Ferrini - Cuvinte de înţelepciune pentru fiecare zi-
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Râvnesc după fericire...

"Oamenii ascund multe lucruri, sunt mereu contratimp, sunt invidioşi, egoişti şi nefericiţi. Vor mult, tot şi pentru totdeauna. Râvnesc după fericire, iar cei mai grăbiţi s-o găsească, nici nu vor băga de seamă când trec pe lângă ea.."
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Să ne închipuim...

„Să ne închipuim că viaţa este o oglindă în faţa căreia suntem şi ne privim: dacă zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastră; dacă ne crispăm şi ne schimonosim figura, grimasa se întoarce tot asupra noastră.” - Ovidiu Bojor-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Fiecare zi este o sansa...

Fiecare zi este o sansa pentru un nou inceput. Te-ai gandit vreodata cate astfel de sanse ti se dau de-a lungul vietii? Nu lasa o zi fara sa traiesti cu simturile tale,ceva nou si frumos...fiecare zi este o sansa de a face ceva mai bine decat ai facut ieri,de a invata si a descoperi lucruri pe care nu le cunosteai...sau le ignorai.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Viaţa nu e breaking news...

"Viaţa nu e făcută din breaking news
Cum nici din curcubeie nu e,
Nu tot ce e life e live
Sunt atât de multe lucruri adevărate
Care nu intră în direct
Sunt atât de mulţi oameni care stau
În spatele camerelor de luat vederi,
Sunt suflete mari care
N-au loc pe micile ecrane
Sunt atâtea inimi
Care nu trec de sticla....."-Marius Tuca-
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Viaţa noastră este o continuă lecţie de zbor...

„ Viaţa noastră este o continuă lecţie de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopţii, când alergăm desculţi prin iarbă, când admirăm păsările şi creştetul munţilor. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viaţa e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflaţi în suferinţă, pentru că trebuie să ne ţinem apropiaţii de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăseşte cu fâlfâitul unor aripi mute şi nevăzute de nimeni. ”-Ionut Caragea-
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Nu din orgoliu...

"De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!"-Paulo Coelho în Zahir-
 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Radea Cristian-Tetrapereza Spastica de gradul I

Exista speranta, ca un baiat de 22 de ani sa fie bine, sa poata sa merga si  sa 

                                      se bucure de viata , lumina si tinerete?                                      

Va invit si pe pagina mea de facebook 
               https://www.facebook.com/pages/Radea-Cristian/1404690376415220                                    



inainte de accident  
Era o zi insorita de vara, era cald, eram pe motoscuter si ma indreptam spre firma dupa ce am efectuat o noua livrare de piese auto in Bucurestii-Noi. Nu ma grabeam, nu aveam urgente, am ales sa ma intorc pe B-dul. I.I. de la Brad, pe deasupra pasajului Baneasa, spre B-dul.Aerogarii, implicit spre Pipera-Aurel Vlaicu unde este sediul firmei la care lucram. Mergeam pe motoscuter linistit si calm ca intotdeauna, eram prudent si civilizat respectand ceilalti participanti la trafic, respectand regurile de circulatie pe care le stiam; pt ca la firma unde lucram eram si conducator auto . Imi placea sa merg pe motoscuter de la 16 ani am inceput sa merg pe ele si legislatia pt mopede am facut-o ca la carte si nu am avut niciodata probleme , am mers linistit , calculat , echipat corespunzator , circulam legal , nu eram ca cei ce merg in slapi , neechipati si facand slalom printre masini, cum s-a mai zis pe diferite site-uri nu eram din aceia. Respectam participantii la trafic si aveam echipament de protectie omologat. 
Am avut o coleziune cu un autobuz RATB deasupra pasajului Baneasa si din acea zi viata mea s-a schimbat total. A trecut o zi, doua, o saptamana, o luna, inca o luna, parca auzeam ceva dar nu stiu ce, poate erau persoane care se rugau de mine, se auzeau zgomote de sirene de ambulanta, aparate care ticaiau, dar nu stiu nimic mai mult. Parca la un moment dat i-am vazut pe parintii mei, pe sora mea dar nu stiu unde eram si ce patisem.

Acum cand scriu aceste randuri, dupa aproape 8 luni, dupa ce am suferit acel cumplit accident mi-am dat seama ce inseamna viata si cat de greu e sa fi bolnav intr-o tara ca Romania, unde medicamentele lipsesc din spitale si trebuiesc cumparate din farmacii, chiar daca toti participam la asigurarile sociale de sanatate. As vrea sa mai fac o remarca , dupa accident in primele zile, site-urile de specialitate au fost alaturi de mine, precum si calatori din autobuzul RATB cu care am avut impactul, cu parere de rau m-au uitat.

Un scurt istoric : Am avut un accident rutier soldat cu politraumatism cranio-cerebral mediu, traumatism toracic cu fractura de corp sternal, contuzii pulmonare bilaterale, fractura de femur drept. Dupa acest accident a inceput complicatiile multiple: insuficienta respiratorie acuta- necesitand ventilatie mecanica, insuficienta cardio-circulatorie, insuficienta renala acuta, insuficienta hepatica acuta, disfunctie hematologica. In 31.08.2011 mi-sa facut traheostomie de necesitate, fiind in continuare in coma indusa. In 26.09.2011 canula traheala este suprimata si am inceput sa respir singur, dar si sa pot comunica verbal cu cei din jurul meu, am incercat sa pun intrebari sa aflu ce s-a intamplat, dar toti imi spuneau ca e mai importanta sanatatea mea. Ma simteam slabit, nu puteam sa ma misc sa dorm, eram la reanimare la sectia ATI, dar din fericire eram constient. Am putut vedea si auzi cum bolnavi foarte gravi erau pe punctul de a renunta la viata si in momentul acela mi-am dat seama ca si eu am trecut prin 3 astfel de momente ( mi-au confirmat-o doctorii ) .
 In data de 17.10.2011 am parasit sectia ATI Floreasca si am inceput recuperarea medicala la Spitalul Elias din Capitala. Am sperat ca o sa ma fac bine dintr-o data, dar nu era asa, era inceputul rabdarii si un sir lung de proceduri si investigatii mai performante care au lasat un gol mare financiar, RMN-uri, CT-uri, radiografii, in urma carora am aflat cu stupoare ca exista o anomalie sau o contuzie la coloana cervicala, motiv pentru care nu simt corpul de la piept in jos, nici pana in prezent. Pe 11.11.2011 am parasit Spitalul Elias cu diagnosticul de paraplegie de etiologie necunoscuta, am fost consultat de doamna Doc. Neurochirurg Knoller care in urma vizionarii RMN-ului fiind diagnostigat cu tetrapareza spastica,  contuzie spinala C5/C6 , adica afectiuni ale radacinilor si plexurilor nervoase , anevrism cervical. Am continuat acasa medicamentatia, exercitiile kineto-terapeutice, foarte costisitoare, cu mici progrese. In 30.01. 2012 am mers la Spitalul Elias la recuperare, am inceput sa simt mainile mai bine, dar nu pot ridica mare lucru , sau sa prind ceva. La externare urma sa mai primesc o veste trista: deficit de forta musculara, hipoestezie nesistematizata, spasticitate flexari pumn si degete, deficit motor paraparetic, spasticitate globala, spasme musculare, limitare severa de mobilitate, calcifieri heteromasive . S-a recomandat la externare un consult ortopedic in vederea evaluarii oportunitatii protezarii soldului stang. Acum sunt acasa, fac recuperare dar nu stiu ce mai urmeaza. Am multe zile de CM, trebuie sa ma pensionez temporar, dar formalitatile si birocratia se misca greu, mai ales cand nu ai mijloace financiare.
Stiu ca nu am mai scris de mult timp pe blogul meu  si vreau sa va spun ce s-a mai intamplat in legatura cu evolutia si cu recuperarea mea. Astazi e 28.20.2012,  a trecut un an si 4 luni de la accident, am mai facut un RMN la coloana luna martie si rezultatul a fost bun, comparativ cu primul RMN facut in octombrie 2011 rezultatul este acelasi  , este bine ca anevrismul cervical C5/C6 nu si-a schimbat structura. In continuare nu simt de la piept in jos si nu imi misc picioarele, iar cu mainile nu pot sa tin nici macar o furculita pt ca si ele sunt afectate. 

Perioada verii in zilele de canicula nu m-am simtit bine, aveam tensiunea mica 8 , si imi era greu sa fac fata procedurilor, imi era greu sa ma odihnesc, dar am depasit aceasta perioada.  Astept de doua luni si jumatate sa merg in spitalul Elias la recuperare, suntem pe lista , dar nu sunt locuri si asteptam sa fim sunati pt programare.  Gimnastica fac zilnic cu kineto-terapeutul meu Marius pe care il recomand tuturor celor care au nevoie de un kineto-terapeut. Am mai prins forta in maini si le coordonez mai bine. Nu ma pot ridica singur , eu stau in pat 24 din 24 de ore, ma ajuta Marius si ma pune sa stau la marginea patului si parintii mei.  

 In luna decembrie 2012 m-am internat la Spitalul Elias unde am fost examinat de doamna doctor si domnul profesor . Mi-sa spus ca am lucrat bine acasa ,ca am facut gimnastica bine si sunt bine ingrijit. A fost prima oara cand mi-sa facut masaj la picioare  si durerile se ameliorau. Am facut electrostimulari la bicepsi ,tricepsi , flexori si extensori la maini. Urmeaza urmatorul pas care trebuie facut neaparat in luna ianuarie, sau februarie 2013 probabil, trebuie neaparat sa fiu operat la soldul stang deoarece ma impiedica in recuperarea mea , eu de cand am avut accidentul nu pot sta in carucior . 

Domnul prof de la spitalul Elias de recuperare le-a spus parintilor mei sa mearga la clinica Privata Regina Maria la domnul doctor Vlad Predescu care se  ocupa si este un medic ortoped foarte bun , le-a spus parintilor mei ca nu necesit o proteza de sold deoarece sunt tanar si ca astfel de operatii s-au mai facut, insa am o osifiere masiva o operatie care nu s-a mai facut in Romania. Operatia va costa mult preturile sunt afisate pe site-ul regina maria este o operatie complexa cu o comisie probabil mi-se va face baipas la vene si artere ca sa nu fie sangerarea mare , marti 5 februarie merg la Spitalul privat Delta sa fac o investigatie un CT si o Angiografie in urma acestor investigatii parintii mei vor merge la Clinica Regina Maria si doctorul le va vedea si va stabili cand va fi operatia facuta. 

Pe data de 26 februarie 2013 am fost operat la soldul stang , a fost o operatie grea a durat 5 ore si mi-sa facut anestezie locala , prima operatie facuta in Romania de o asemenea dimensiune osifierea fiind de 30cm, . A decurs cu succes si piciorul este mobil se pot face mobilizari , pot sta in sezut in scaun . Am pierdut mult sange 2l 200 , si a fost nevoie de transfuzii deoarece hemoglobina a scazut la 7,5 , multumesc din suflet lui Dumnezeu si doctorilor , care mi-au schimbat tratamentul si au facut pt mine tot ca eu sa imi revin deoarece eram foarte slabit. Multumesc din suflet persoanelor care m-au ajutat si au fost alaturi de mine. Dupa doua saptamani de stat in Regina Maria am venit la Spitalul Elias pe sectia Recuperare deoarece trebuie sa mi-se faca mobilizari cat de mult pe piciorul stang deoarece exista riscul sa se depuna calcificare (osifiere) iar la soldul stang. 

In luna octombrie 2013 am fost la Spitalul Elias si am facut recuperare medicala si un RMN in urma caruia la C5/C6 a aparut o mica modificare, am mers la Euroclinic Regina Maria la doamna doctor care mi-a spus:  trebuie sa ma bucur de tot ce am castigat pana acum, sa fiu constient ca nu ma voi ridica peste noapte in picioare deoarece aceasta boala implica o recuperare medicala pe o perioada mai lunga in timp si in ani, numai Dumnezeu stie cand. Am promis doamnei doctor ca voi lupta in continuare, voi face kineto-terapie. 
Luna decembrie 2013 , ianuarie 2014 si februarie 2014 am continuat recuperarea medicala acasa , facand zilnic kineto-terapie , cu kineto-terapeutul pe care il platim zilnic.  In continuare nu imi pot misca mainile bine nu simt de la piept in jos, nu imi pot misca picioarele, dar am incredere in Dumnezeu si sunt optimist. In luna mai, iunie o sa mai am doua operatii. O operatie la piciorul drept , trebuie sa mi-se scoata tija din piciorul drept si apoi inca o operatie sa mi-se scoata placuta de titan de la clavicula dreapta. Domnul doctor (care m-a operat la soldul stang in 2013) le-a spus parintilor ca sunt tanar si in luna iullie fac 3 ani de la accident si de cand mi-au fost puse si trebuie scoase ca sa nu se ajunga la alte complicatii. Apoi voi merge din nou la Spitalul Elias la Recuperare Medicala.

Va multumesc din suflet tuturor ca ma ajutati, pt mine orice ajutor inseamna inca un pas inainte cu recuperarea mea si cu pasi mici vin si progresele mele va veni si timpul cand voi merge din nou.

Va iubesc pe toti si va multumesc

Cristian Radea

  

dupa accident.

Toate informatiile, pe blogul sau la adresa http://radeacristian.blogspot.ro/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

  

Pentru unii, viata e o scena de teatru...

"Pentru unii, viata e o scena de teatru, daca tinem cont de falsitatea cu care incep mult prea multe relatii.
Am uitat sa fim noi, am devenit niste actori, niste mimi, niste indivizi care mint, care sunt altceva decat ceea ce sunt de fapt si, culmea, unii chiar asteapta premii pentru rolurile lor.
Tot mai multi oameni vor sa fie in centrul atentiei, fara sa-si dea seama ca asta poate fi o boala, iar iubirea poate deveni toxica.In viata nu exista relatii fericite, daca nu exista doua persoane fericite. Atunci cand doar una e fericita, lucrurile scartaie, nu sunt in regula si toata constructia intra in zona fictiunii.
Spre deosebire de teatru, viata nu iti ofera premii. Viata in sine este un premiu si nu ai niciun motiv sa nu te bucuri de ea si cu atat mai putin sa joci roluri sau sa porti masti."-sursa Andrei Vulpescu
  
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

În fiecare dimineaţă...

"În fiecare dimineaţă, te ridici din pat şi te gândeşti la ziua care vine. Eşti liber. Eşti un creator şi poţi alege. Ai dreptul să-ţi croieşti destinul cum îţi place. Este viaţa ta. Poţi să-i conferi un alt sens. Poţi merge pe un alt drum. Poţi... Dar ştii cum procedăm de obicei? Marea majoritate dintre noi alege drumul obişnuit, drumul bătătorit de alţii! Ne temem de necunoscut, de nou, de luptă. Aşa rămânem o posibilitate nerealizată... Vine o zi, însă, când priveşti înapoi şi atunci auzi glasul copilului din tine care te întreabă: "De ce n-ai riscat? De ce nu ai crezut în minunile pe care ai fost în stare să le săvârşeşti?" Iar tu nu ai niciun răspuns. Şi doar asculţi, înfrânt, cum plânge trist copilul pe care l-ai ucis în tine..."- Aurelian Silvestru-

  

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Să plângi un timp...

„Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile... să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea... să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi un timp... şi apoi să râzi!” - Panait Istrati-
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Am ajuns sa traim clipa egoismului ...

"Am ajuns sa traim clipa egoismului din ce in ce mai mult,ne chinuim sa ajungem cat mai in varf si nu ne dam seama de cat rau facem in urma noastra si cata suferinta lasam.Ajungem sa nu mai fim multumiti nici chiar de noi insine si redam tot mai mult partea noastra negativa,apoi ne indepartam de cei care chiar ne iubesc cu adevarat si ne aruncam in mreaja unei lumi necunoscute care de fapt in loc sa ne ajute ne induce si mai mult in eroare iar cand ne dam seama de propriile noastre greseli putini vrem cu adevarat sa le indreptem si sa recunoastem ca am gresit cu adevarat."
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Adu-ti aminte ca timpul nu iarta...

"Lasa neincrederea deoparte si priveste-te putin in fata oglinzii.Intreaba-te ce iti doresti cu adevarat si ce crezi ca te poate face sa te simti implinit.Odata facand asta nu mai sta si pierde timpul!Apuca-te de treaba si pune in aplicare ceea ce iti doresti.Adu-ti aminte ca timpul nu iarta si nu sta in loc pentru nimeni cu atat mai putin pentru tine asa ca grabeste-te nu mai pierde vremea aiurea."
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Depinde de noi ...

Sunt momente in viata, cand problemele vietii te coplesesc atat, incat nu iti mai gasesti nici macar cuvintele de bun gasit. Dumnezeu ne incearca, dar niciodata nu trebuie sa credem ca ne va lasa vreodata la greu. Ne duce pana la marginea prapastiei si ne trage inapoi  dar...depinde de noi daca luptam sau nu. Viata nu este o povara,dar pentru a simti binele,trebuie sa cunoastem si raul.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Despre dor...

" Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?Eu da.De oriunde ma intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi revedea o culoare albastra ce mi-a atins sufletul,un zambet inocent si cald care vorbea si tacand,o imbratisare care mi-a daruit toata caldura ce putea fi data unei prime intalniri care de fapt a fost si ultima . Ati simtit vreodata ca sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca muzica lui frumoasa si linistita nu va putea ajunge la sufletul care iubeste aceeasi muzica,in nopti tarzii de primavara? Eu da. In tacerea din inima mea suspina neauzita decat de mine chemarea ,pentru o apropiere imposibila,deci cea mai frumoasa.Privesc cum norii se plimba mandri de ropotele de ploaie ce ni le-au daruit o zi intreaga,un soare ce se alinta trimitandu-ne ici colo cate o raza,pasarile ce vin pana-n fereastra care parca ar vrea cu trilul lor sa-mi dea caldura de care am nevoie,copacii ce freamata cu frunzele prea ude inca de stropii grei de ploaie,un gugustiuc ce-si canta ca si mine singura melodie pe care a-nvatat-o. Ati simt cum ochii vi se umplu de lacrimi si parc-ar vrea sa planga de neputinta si de dor? Eu da. Cum mii de cuvinte pleaca din interior spre inafara si se opresc doar cu putin inainte de a fi rostite?Pentru ca cel ce-ar trebui sa le asculte e,mult prea departe?Sau doar pentru simplul motiv ca se considera inutile daca nu pot incanta auzul celui drag?Eu da.Cum mainile iti tremura pe-o cana de ceai aburind pentru ca nu i-o poti darui celui iubit, decat in gand sau niciodat?Eu da. Si iata o lacrima mai curajoasa aluneca linistit pe fata.Ea doar curge.Nu are sentimente.Sau are?Ne ajuta,ele,lacrimile sa scapam de tot ce-i rau in suflet?Voi ce spuneti?De ce nu ne plac lacrimile oare?Nu cumva ar tebui sa le iubim?Dar mai e loc pentru-o iubire atat de imposibila pe langa prima?Voi ce credeti?Si timp?Dusmanul nostru cel mai de temut?Poate ca da,poate ca nu.Voi afla raspuns la toate aceste intrebari ce cu drag eu vi le pun?Poate ca da,poate ca nu.Dar eu voi astepta,aici,in cercul meu de ganduri ce ma inunda cu miile in fieece minut.Voi astepta ceva ce e posibil sa nu mai vina niciodata.Sau ma insel?Si daca se va-ntoarce?Va fi mai bun si cu-o idee mai increzator?Mai putin stapanit de-o teama pe care,culmea eu am intuit-o,ba mai rau,am si-nteles-o?Poate ca da,poate ca nu.Ideea e ca eu voi astepta,si-n tot acest rastimp ma voi intoace la clipele de fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de nepretuite sunt pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a nu-mi mai fi atat de frig....de dor. " -Octavin Paler-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Suntem calatori...

Suntem calatori intr-un tren al vietii in care alegem sa ramanem la locul nostru sau alegem sa ne plimbam si sa cunoastem si alti calatori. Pentru unii trenul pare sa opreasca,pentru altii se gasesc pasageri cu suflet bun care sa-i ajute...sansa celorlalti insa...pleaca o data cu cel din urma vagon.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Nu alege la intamplare...

"Cand ti se vor deschide in fata mai multe cai si nu vei sti pe care sa o apuci,nu alege la intamplare,ci aseaza-te si asteapta.Asteapta oricat este nevoie.Nu te misca,nu spune nimic,asculta-ti inima.Apoi cand o sa-ti vorbeasca ,ridica-te si urmeaza-i sfatul."-Susanna Tamaro.-
  
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Daca as putea ...

Daca as putea sa adun toate gandurile minunate,visele si sperantele ,toate dorintele si pasiunile vietii mele in buchete mici, si sa le prind in manunchiuri de flori,sa ma agat de ele si sa ma inalt spre cer...as simti fericirea divina,care mi-ar inunda sufletul si inima cu rauri de sentimente calde,dulci si parfumate si sa le prind in manunchiuri de flori .Spun asta pentru ca abia acum eu vad viata ca un amalgam de sentimente,impletite cu dorinte si vise...cu emotii si trairi sufletesti. Viata este unica,sublima si nu permite grad de comparatie...dar daca ne vom deschide bine ochii,atunci vom putea vedea ca este plina de frumusete, culoare ,parfum, de iubire si speranta... de impliniri si vise... de momente si amintiri.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Viaţa îţi oferă ...

"Viaţa îţi oferă pe rând porţii din fiecare stare sufletească; de cele mai multe ori, de singurătate. Pe cele din urmă, ţi le oferă gratuit, şi nici măcar nu te întreabă dacă le vrei ori ba. Nu poţi fi înţeles decât de cel care trăieşte experienţe similare. Nu poţi fi înţeles decât de cel care simte ca tine. De multe ori, ai lângă tine oameni care se dau în vânt după orice place ochiului, după orice este în trend, doar după ce simţi tu, nu. Nu ai cum să le explici motivul nefericirii tale, nu ai cum să le explici nemulţumirea ta, nu ai cum....şi poate că nici nu vrei să mai vorbeşti despre asta. Nu vrei pentru că până şi pentru tine e greu să înţelegi. Tot ce vrei în acele momente, este doar să-ţi urmezi paşii spre niciunde, spre nicăieri...."-sursa O viata de om.-


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Parcurgi drumul de la inceput la sfarsit ...

Viata este ca o partenera care te insoteste clipa de clipa, cu ea si prin intermediul ei iti implinesti Destinul si parcurgi drumul de la inceput  la sfarsit si de la minus la plus infinit.Si cum sa nu fie ea, viata, ca o iubita complicata si capricioasa. Nu sunt vietile noastre asa ! Cand mai bune, cand mai putin bune, cand mai zambitoare sau...cand mai triste si mohorate .Viata...este atat de  greu sa o intelegi...chiar ca pe o iubita complicata si capricioasa.Si cu toate astea... o iubesc infinit si multumesc Domnului pentru fiecare clipa mai plina sau mai seaca.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Orice cantec are un sfarsit.

Noi suntem ca un cantec...un cantec care nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te spre sfarsit. Pe parcurs, in timp ce canti inca si muzica te imbata...iti dai seama ca sfarsitul se apropie totusi, oricat l-ai amana.  Incerci sa lungesti putin notele, dar asta nu da cantecul inapoi...amani doar sfirsitul. Te incapatanezi sa nu recunosti ca orice cantec are un sfarsit. Oricat ar fi de frumoasa o melodie, vine o clipa cand ea este acoperita de tacere... iar tacerea este mai puternica decat muzica.
 


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

O scanteie de speranta...

Sunt unele momente  pe care le-am trait, avut, respins sau acceptat, iar in trecut, am facut mii de greseli ce am vrut sa le uit...dar oare omul nu are ceva de invatat din ele?Stim cu totii ca viata este alcatuita din trecut, prezent si viitor...si ca uneori este plina de frumusete si mister,tocmai pentru a avea acea dorinta fierbinte de a trai.De multe ori privim in trecut la clipele si starile noastre sufletesti si iti dai seama ca viata ti-a oferit nenumarate sanse,pe care le-ai ratat cu voie sau fara voie,iar in locul  zambetelor si al fericirii,nu au ramas decat lacrimi,tristete si amaraciune.Asa e omul...mereu isi doreste ceva frumos de la viata. Macar o scanteie de speranta!.

Inchei  cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Viata mea si viata ta....

Am sa incep cu un citat din Dr. Jeffrey Borenstein-Libertatea este acea clipa intre momentul in care cineva iti cere sa faci ceva si momentul in care te decizi cum sa-i răspunzi.-
Cred ca nimic nu este mai bun si frumos decat libertatea si sanatatea,si indiferent de ceea ce ni se intampla in viata,suntem facuti sa trecem peste toate.Nu tot timpul reusesc sa fac tot ceea ce imi  propun...si de multe ori chiar am incercat prin tot felul de metode sa-mi fac unele prioritati,dar singura  mi-am dat seama ,ca cel mai important lucru in viata, este  acela care a contat pentru mine...ca ma simt fericita, implinita si stiu ca merita sa ma trezesc si a doua zi cu pofta pentru o viata minunata .Asa ca merita si meriti sa-ti traiesti viata asta...viata mea si viata ta.


Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Stăteam şi mă întrebam...

”Stăteam şi mă întrebam deunăzi care ar fi dorinţa mea cea mai mare pe care nici măcar Dumnezeu n-ar avea puterea să mi-o îndeplinească. Şi atunci m-a trăsnit un gînd ce părea curată blasfemie: să-i iau locul marelui creator! Eram sigur că nu va renunţa niciodată la poziţia lui supremă în faţa unui biet muritor! Dar, analizînd şi mai bine situaţia, mi-am dat seama că şi pe asta o înfăptuieşte de fiecare dată cînd venim pe lume sau murim. Dumnezeu face schimb de locuri cu oamenii şi oamenii fac schimb de locuri cu Dumnezeu.” - Ionuţ Caragea-




Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.