Noi
suntem ca un cantec...un cantec care nu se poate canta niciodata
de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te
spre sfarsit. Pe parcurs, in timp ce canti inca si muzica te imbata...iti
dai seama ca sfarsitul se apropie
totusi, oricat l-ai amana. Incerci sa lungesti putin notele, dar asta
nu da cantecul inapoi...amani doar sfirsitul. Te incapatanezi sa nu recunosti ca
orice cantec are un sfarsit. Oricat ar fi de frumoasa o melodie, vine o
clipa cand ea este acoperita de tacere... iar tacerea este mai puternica decat muzica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu