viata: Radea Cristian-Tetrapereza Spastica de gradul I

Exista speranta, ca un baiat de 22 de ani sa fie bine, sa poata sa merga si sa

se bucure de viata , lumina si tinerete?

Va invit si pe pagina mea de facebook
https://www.facebook.com/pages/Radea-Cristian/1404690376415220

inainte de accident
Era o zi insorita de vara, era cald, eram pe motoscuter si ma indreptam spre firma dupa ce am efectuat o noua livrare de piese auto in Bucurestii-Noi. Nu ma grabeam, nu aveam urgente, am ales sa ma intorc pe B-dul. I.I. de la Brad, pe deasupra pasajului Baneasa, spre B-dul.Aerogarii, implicit spre Pipera-Aurel Vlaicu unde este sediul firmei la care lucram. Mergeam pe motoscuter linistit si calm ca intotdeauna, eram prudent si civilizat respectand ceilalti participanti la trafic, respectand regurile de circulatie pe care le stiam; pt ca la firma unde lucram eram si conducator auto . Imi placea sa merg pe motoscuter de la 16 ani am inceput sa merg pe ele si legislatia pt mopede am facut-o ca la carte si nu am avut niciodata probleme , am mers linistit , calculat , echipat corespunzator , circulam legal , nu eram ca cei ce merg in slapi , neechipati si facand slalom printre masini, cum s-a mai zis pe diferite site-uri nu eram din aceia. Respectam participantii la trafic si aveam echipament de protectie omologat.
Am avut o coleziune cu un autobuz RATB deasupra pasajului Baneasa si din acea zi viata mea s-a schimbat total. A trecut o zi, doua, o saptamana, o luna, inca o luna, parca auzeam ceva dar nu stiu ce, poate erau persoane care se rugau de mine, se auzeau zgomote de sirene de ambulanta, aparate care ticaiau, dar nu stiu nimic mai mult. Parca la un moment dat i-am vazut pe parintii mei, pe sora mea dar nu stiu unde eram si ce patisem.

Acum cand scriu aceste randuri, dupa aproape 8 luni, dupa ce am suferit acel cumplit accident mi-am dat seama ce inseamna viata si cat de greu e sa fi bolnav intr-o tara ca Romania, unde medicamentele lipsesc din spitale si trebuiesc cumparate din farmacii, chiar daca toti participam la asigurarile sociale de sanatate. As vrea sa mai fac o remarca , dupa accident in primele zile, site-urile de specialitate au fost alaturi de mine, precum si calatori din autobuzul RATB cu care am avut impactul, cu parere de rau m-au uitat.

Un scurt istoric : Am avut un accident rutier soldat cu politraumatism cranio-cerebral mediu, traumatism toracic cu fractura de corp sternal, contuzii pulmonare bilaterale, fractura de femur drept. Dupa acest accident a inceput complicatiile multiple: insuficienta respiratorie acuta- necesitand ventilatie mecanica, insuficienta cardio-circulatorie, insuficienta renala acuta, insuficienta hepatica acuta, disfunctie hematologica. In 31.08.2011 mi-sa facut traheostomie de necesitate, fiind in continuare in coma indusa. In 26.09.2011 canula traheala este suprimata si am inceput sa respir singur, dar si sa pot comunica verbal cu cei din jurul meu, am incercat sa pun intrebari sa aflu ce s-a intamplat, dar toti imi spuneau ca e mai importanta sanatatea mea. Ma simteam slabit, nu puteam sa ma misc sa dorm, eram la reanimare la sectia ATI, dar din fericire eram constient. Am putut vedea si auzi cum bolnavi foarte gravi erau pe punctul de a renunta la viata si in momentul acela mi-am dat seama ca si eu am trecut prin 3 astfel de momente ( mi-au confirmat-o doctorii ) .
In data de 17.10.2011 am parasit sectia ATI Floreasca si am inceput recuperarea medicala la Spitalul Elias din Capitala. Am sperat ca o sa ma fac bine dintr-o data, dar nu era asa, era inceputul rabdarii si un sir lung de proceduri si investigatii mai performante care au lasat un gol mare financiar, RMN-uri, CT-uri, radiografii, in urma carora am aflat cu stupoare ca exista o anomalie sau o contuzie la coloana cervicala, motiv pentru care nu simt corpul de la piept in jos, nici pana in prezent. Pe 11.11.2011 am parasit Spitalul Elias cu diagnosticul de paraplegie de etiologie necunoscuta, am fost consultat de doamna Doc. Neurochirurg Knoller care in urma vizionarii RMN-ului fiind diagnostigat cu tetrapareza spastica, contuzie spinala C5/C6 , adica afectiuni ale radacinilor si plexurilor nervoase , anevrism cervical. Am continuat acasa medicamentatia, exercitiile kineto-terapeutice, foarte costisitoare, cu mici progrese. In 30.01. 2012 am mers la Spitalul Elias la recuperare, am inceput sa simt mainile mai bine, dar nu pot ridica mare lucru , sau sa prind ceva. La externare urma sa mai primesc o veste trista: deficit de forta musculara, hipoestezie nesistematizata, spasticitate flexari pumn si degete, deficit motor paraparetic, spasticitate globala, spasme musculare, limitare severa de mobilitate, calcifieri heteromasive . S-a recomandat la externare un consult ortopedic in vederea evaluarii oportunitatii protezarii soldului stang. Acum sunt acasa, fac recuperare dar nu stiu ce mai urmeaza. Am multe zile de CM, trebuie sa ma pensionez temporar, dar formalitatile si birocratia se misca greu, mai ales cand nu ai mijloace financiare.
Stiu ca nu am mai scris de mult timp pe blogul meu si vreau sa va spun ce s-a mai intamplat in legatura cu evolutia si cu recuperarea mea. Astazi e 28.20.2012, a trecut un an si 4 luni de la accident, am mai facut un RMN la coloana luna martie si rezultatul a fost bun, comparativ cu primul RMN facut in octombrie 2011 rezultatul este acelasi , este bine ca anevrismul cervical C5/C6 nu si-a schimbat structura. In continuare nu simt de la piept in jos si nu imi misc picioarele, iar cu mainile nu pot sa tin nici macar o furculita pt ca si ele sunt afectate.

Perioada verii in zilele de canicula nu m-am simtit bine, aveam tensiunea mica 8 , si imi era greu sa fac fata procedurilor, imi era greu sa ma odihnesc, dar am depasit aceasta perioada. Astept de doua luni si jumatate sa merg in spitalul Elias la recuperare, suntem pe lista , dar nu sunt locuri si asteptam sa fim sunati pt programare. Gimnastica fac zilnic cu kineto-terapeutul meu Marius pe care il recomand tuturor celor care au nevoie de un kineto-terapeut. Am mai prins forta in maini si le coordonez mai bine. Nu ma pot ridica singur , eu stau in pat 24 din 24 de ore, ma ajuta Marius si ma pune sa stau la marginea patului si parintii mei.

In luna decembrie 2012 m-am internat la Spitalul Elias unde am fost examinat de doamna doctor si domnul profesor . Mi-sa spus ca am lucrat bine acasa ,ca am facut gimnastica bine si sunt bine ingrijit. A fost prima oara cand mi-sa facut masaj la picioare si durerile se ameliorau. Am facut electrostimulari la bicepsi ,tricepsi , flexori si extensori la maini. Urmeaza urmatorul pas care trebuie facut neaparat in luna ianuarie, sau februarie 2013 probabil, trebuie neaparat sa fiu operat la soldul stang deoarece ma impiedica in recuperarea mea , eu de cand am avut accidentul nu pot sta in carucior .

Domnul prof de la spitalul Elias de recuperare le-a spus parintilor mei sa mearga la clinica Privata Regina Maria la domnul doctor Vlad Predescu care se ocupa si este un medic ortoped foarte bun , le-a spus parintilor mei ca nu necesit o proteza de sold deoarece sunt tanar si ca astfel de operatii s-au mai facut, insa am o osifiere masiva o operatie care nu s-a mai facut in Romania. Operatia va costa mult preturile sunt afisate pe site-ul regina maria este o operatie complexa cu o comisie probabil mi-se va face baipas la vene si artere ca sa nu fie sangerarea mare , marti 5 februarie merg la Spitalul privat Delta sa fac o investigatie un CT si o Angiografie in urma acestor investigatii parintii mei vor merge la Clinica Regina Maria si doctorul le va vedea si va stabili cand va fi operatia facuta.

Pe data de 26 februarie 2013 am fost operat la soldul stang , a fost o operatie grea a durat 5 ore si mi-sa facut anestezie locala , prima operatie facuta in Romania de o asemenea dimensiune osifierea fiind de 30cm, . A decurs cu succes si piciorul este mobil se pot face mobilizari , pot sta in sezut in scaun . Am pierdut mult sange 2l 200 , si a fost nevoie de transfuzii deoarece hemoglobina a scazut la 7,5 , multumesc din suflet lui Dumnezeu si doctorilor , care mi-au schimbat tratamentul si au facut pt mine tot ca eu sa imi revin deoarece eram foarte slabit. Multumesc din suflet persoanelor care m-au ajutat si au fost alaturi de mine. Dupa doua saptamani de stat in Regina Maria am venit la Spitalul Elias pe sectia Recuperare deoarece trebuie sa mi-se faca mobilizari cat de mult pe piciorul stang deoarece exista riscul sa se depuna calcificare (osifiere) iar la soldul stang.

In luna octombrie 2013 am fost la Spitalul Elias si am facut recuperare medicala si un RMN in urma caruia la C5/C6 a aparut o mica modificare, am mers la Euroclinic Regina Maria la doamna doctor care mi-a spus: trebuie sa ma bucur de tot ce am castigat pana acum, sa fiu constient ca nu ma voi ridica peste noapte in picioare deoarece aceasta boala implica o recuperare medicala pe o perioada mai lunga in timp si in ani, numai Dumnezeu stie cand. Am promis doamnei doctor ca voi lupta in continuare, voi face kineto-terapie.
Luna decembrie 2013 , ianuarie 2014 si februarie 2014 am continuat recuperarea medicala acasa , facand zilnic kineto-terapie , cu kineto-terapeutul pe care il platim zilnic. In continuare nu imi pot misca mainile bine nu simt de la piept in jos, nu imi pot misca picioarele, dar am incredere in Dumnezeu si sunt optimist. In luna mai, iunie o sa mai am doua operatii. O operatie la piciorul drept , trebuie sa mi-se scoata tija din piciorul drept si apoi inca o operatie sa mi-se scoata placuta de titan de la clavicula dreapta. Domnul doctor (care m-a operat la soldul stang in 2013) le-a spus parintilor ca sunt tanar si in luna iullie fac 3 ani de la accident si de cand mi-au fost puse si trebuie scoase ca sa nu se ajunga la alte complicatii. Apoi voi merge din nou la Spitalul Elias la Recuperare Medicala.

Va multumesc din suflet tuturor ca ma ajutati, pt mine orice ajutor inseamna inca un pas inainte cu recuperarea mea si cu pasi mici vin si progresele mele va veni si timpul cand voi merge din nou.

Va iubesc pe toti si va multumesc

Cristian Radea