Dumnezeu are grija de toate...daca faci rau...raul ti se va intoarce
imediat. Au fost cateva persoane in viata mea...care mi-au facut
rau...eu nu am raspuns cu aceeasi moneda pentru ca am considerat ca m-as
cobori la nivelul lor...oricum Dumnezeu are grija de ei si vor plati
inzecit. Nu vreau sa privesc in urma...trebuie sa traiesc in prezent
...sa privesc cu ochi buni viitorul care m-a asteapta...mai ales ca
viata este scumpa si pretioasa....incerc sa traiesc frumos prezentul
luptand pentru fericirea,sanatatea si linistea mea.
Munca...munca si iar munca...Astazi m-am cam destrabalat,am muncit,am
facut cumparaturi,am mers la coafor,am cantat la pian...iar acum mai
beau o cafea pentru ca trebuie neaparat sa termin o lucrare. Prevad ca
aproape va fi o noapte alba dar asa e ...viata. Oricum fac cu placere
munca mea...ca daca as face din obligatie,nu cred ca ar iesi ceva.Stii
si cu munca asta a noastra...este ca si cum ai gati...atunci cand depui
suflet parca si ceea ce gatesti este mai bun..Acum trebuie sa ma apuc de
treaba si sa-mi termin cafeaua...
pina maine cand revin...ganduri de bine pentru toata lumea...va doresc
sa va treziti in fiecare dimineata cu voie buna , plini de energie si
cu multa pofta de viata.
Avem pareri,prea multe pareri legate cum ar trebui sa fie lumea pentru
ca viata noastra sa fie mai buna...credem ca starea materiala ne
defineste,familia ne multumeste,cariera ne implineste...si chiar daca
ajungem in aceste puncte,tot exista ceva ce ne lipseste. Avem adesea
impresia ca ceva nu este asa cum ar trebui sa fie,dar nu prea stim ce si
nici nu prea ne aventuram in a descoperi.Fericirea nu inseamna
perfectiune in toate...ea inseamna sa fim multumiti cu ceea ce avem si
cu cat avem. Astazi sunt cam confuza...suparata...poate nici voi nu
intelegeti nimic. In genereal,desi sunt femeie,urasc femeile care nu
stiu rostul casei...nu ca as fi o experta. Nu atac femeile care nu
gatesc...nu am nimic personal cu ele. Am multe prietene care nu gatesc
si se incapataneaza sa spuna ca e umilitor pentru ele sa gateasca sau
sa faca curatenie si cu toate astea suntem in continuare prietene...dar
imi place femeia sa fie
femeie...gospodina...cocheta...desteapta...feminista. Nu ma intelegeti
gresit. Sunt de acord ca femeile si barbatii au drepturi egale . Mi se
pare o prostie insa sa faci din chestia asta o cauza,sa incerci sa dai
la o parte tot ce tine de a fi femeie .O femeie care se considera
femeia...poate sa le faca pe toate chiar si o cariera profesionala.Nu
mai continui pentru ca sunt prea suparata...intotdeauna mi-a placut
ordinea si disciplina.
Eu chiar zambesc zilnic...asta ma ajuta sa merg mai departe si chiar
sa-i ajut si pe cei de langa mine....macar atat pot sa fac,sa le ofer un
zambet sincer. Chiar daca e greu...zambiti ca este gratis....poate
maine cine stie.Eu de felul meu sunt o fire optimista,cu toate
problemele pe care le-am avut...si poate ca or mai veni...totdeauna
Dumnezei mi-a dat putere sa trec peste toate...chiar daca uneori credeam
ca nu mai pot. Sigur...ma bucur de orice lucru frumos care imi apare
in cale,iubesc oamenii si incerc sa inteleg atat cat pot eu...am
prieteni foarte buni pe care ma pot baza si care la rindul lor se pot
baza pe mine. Da...viata merita traita ,iubita pentru ca e unica.
Zambiti...zambiti...chiar si cand va vine a plange.
”Viața este scurtă, lumea este mică dar mai
este și foarte largă. Când aveți vreo problemă întrebați-vă : „ Va mai
consta asta peste un an sau doi ? ”, și dacă răspunsul este NU
gândiți-vă bine dacă merită să vă irosiți atât de tare pentru ea. Sunt
probleme care atunci când apar credem că s-a sfârșit lumea, dar mai
târziu realizăm că nu au fost decât niște noi începuturi sau niște
oportunități. ” -Robin Sharma-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
"La
un moment dat în viață, te-ai îndrăgostit de frumusețe. Apoi, după un
timp, ți-ai dat seama că frumusețea nu e de ajuns ca să rămâi
îndrăgostit. Peste un timp, ai crezut că iubeai la cel de lângă tine,
faptul că te simțeai în siguranță din
punct de vedere material. Și de această dată, ai realizat că banii nu
sunt atât de importanți dacă te fac să te simți fericit decât pentru
scurt timp și dacă omul de lângă tine nu te apreciază, nu te respectă și
nu-ți cunoaște cu adevărat sufletul. Ai suferit un timp, plin de
resentimente, crezând că iubirea înseamnă altceva și că tu ești cel care
greșește undeva. Toate astea până într-o zi în care, resemnat, ai
pornit pe drumul unei noi iubiri, așteptând că într-o clipă să se
destrame iarăși totul. Dar nu s-a destrămat. De data asta, nu te-ai mai
îndrăgostit ușor, dar ai găsit în omul de lângă tine ceea ce credeai că
nu e de găsit. E cel care îți oferă libertatea de a fi tu însuți în
preajma lui."
Se
spune că nu e greu să te îndrăgostești, ci să rămâi îndrăgostit. Și pe
bună dreptate. Să rămâi îndrăgostit se dovedește a fi într-adevăr o
provocare. Pe care o accepți sau nu, din care ieși învingător sau nu. Nu
există rețete universal valabile și nici exemple de urmat.
La un moment dat în viață, te-ai îndrăgostit de frumusețe. Apoi, după
un timp, ți-ai dat seama că frumusețea nu e de ajuns ca să rămâi
îndrăgostit. Peste un timp, ai crezut că iubeai la cel de lângă tine,
faptul că te simțeai în siguranță din punct de vedere material. Și de
această dată, ai realizat că banii nu sunt atât de importanți dacă te
fac să te simți fericit decât pentru scurt timp și dacă omul de lângă
tine nu te apreciază, nu te respectă și nu-ți cunoaște cu adevărat
sufletul. Ai suferit un timp, plin de resentimente, crezând că
iubirea înseamnă altceva și că tu ești cel care greșește undeva. Toate
astea până într-o zi în care, resemnat, ai pornit pe drumul unei noi
iubiri, așteptând că într-o clipă să se destrame iarăși totul. Dar nu
s-a destrămat. De data asta, nu te-ai mai îndrăgostit ușor, dar ai găsit
în omul de lângă tine ceea ce credeai că nu e de găsit. E cel care îți
oferă libertatea de a fi tu însuți în preajma lui. E greu să găsești
omul-oglindă printre atâția oameni care vând iluzii. În definitiv,
într-un târziu, îți dai seama că iubirea depășește granițele aspectului
exterior sau material. Ceea e contează cu adevărat este
apropierea, sentimentul acela rar de reciprocitate și de înțelegere,
dincolo de cuvinte. Chiar și atunci e uneori greu ca sentimentele de la
început să rămână intacte, însă respectul, iubirea și încrederea fac ca
totul să fie de durată."-sursa Iustina Ţalea-http://www.momenteinviata.ro-Un blog pe care il citesc cu placere,dar care din pacate atat blogul si pagina de facebook au fost furate ...sunt oameni care nu sunt in stare sa-si puna mintea la traba si prefera sa ia totul dea gata...sau pur si simplu sa faca rau!.
Nu stiu daca destinul este scris undeva, dar cred ca nimic nu e
intamplator,cunosti persoane care au o contributie in viata ta ,care iti
schimba sensul vietii uneori,care isi lasa amprenta in cursul vietii
tale. Este o
directie in care doresti sau nu sa mergi. Daca nu mergi regreti,daca
mergi spui ca nu trebuia sa o fac . Depinde
ce intelegem fiecare prin destin. Daca ne referim strict la timpul pe
care il petrecem pe lumea asta , da , eu cred ca suntem predestinati ,
sa ne nastem, sa traim atata timp cat ne este necesar sa atingem scopul
pentru care ni s-a dat viata. Cat despre viata pe care o ducem,
alegerile pe care le facem in viata, nu cred sa fie altcineva
responsabil de ele decat fiecare dintre noi.Nu
ne dicteaza destinul ce sa gandim si ce alegeri sa facem. Trebuie sa
ne asumam raspunderea faptelor si hotararilor din viata, sa nu
impovaram destinul sau divinitatea cu nereusitele ori suferintele
noastre.
Tot ceea ce stiu este ca ceea ce ni se intampla, ni se datoreaza tot
noua. Cand luam o decizie trebuie sa ne gandim bine pentru ca noi si cei
implicati vom suferi consecintele.
Cat este destin si cata vointa in viata noastra ,nu prea ne dam seama, decat atunci cind nu mai putem schimba nimic... Dar trebuie sa intelegem un lucru ,ca viata este frumoasa iar bucuria noastra vine din lucruri marunte.
Am invatat sa daruiesc fara sa astept nimic in schimb pentru ca iubesc
oamenii...am invatat sa nu mai fiu dezamagita...pentru ca nu mai am
asteptari de la nimeni...am invatat sa zambesc cand cineva ma
jignit...si zambetul meu este scurt. Da...zambesc cand cineva ma
jigneste pentru ca face acest lucru din invidie. Insa mai sper ca
anumiti oameni vor intelege ca toate astea nu au sens...este doar o
energie consumata si cu ura acumulata gratuit.
Esta adevarat ca a ierta din virful buzelor nu este acelasi lucru egal
cu a ierta din inima,este nevoie ca timpul sa vindece rana. Iert cu
usurinta,pentru ca nu sint dusmanoasa si am impresia ca ura este
dureroasa.Numai cei curajosi sint in stare sa ierte. Oamenii pot fi mai
iertatori decit iti poti imagina. Dar in primul rind trebuie sa te
ierti pe tine insusi. Trebuie sa te eliberezi de ceea ce este urit in
sufletul tau,si sa mergi mai departe. Noi nu trebuie doar sa iertam,ci
sa si uitam . Este mult mai usor sa ierti un dusman,decit sa ierti un
prieten. Cei slabi nu vor fi in stare niciodata sa ierte,pentru ca a
ierta este calitatea celor puternici. A ierta nu inseamna in mod automat
si intoarcerea celuilalt obraz. Atunci cind iert o persoana,ideal este
sa uit.,dar din pacate,omului ii este imposibil. La urmatoarea
greseala,imi revine in minte si greseala anterioara. Intre a ierta si a
plati cu aceeasi moneda,aleg prima varianta. Din pacate nu pot sa iert
intotdeauna,mai ales cind o greseala se repeta de mai multe ori. Cu
toate acestea evit sa ma razbun si privesc acea persoana ca si cind nu
ar exista.
“Iată un lucru pe care l-am învățat în
dimineața aia: dacă depășești o linie și nu se întâmplă nimic, linia își
pierde sensul. Continui să desenezi o linie, din ce în ce mai departe,
depășind-o de fiecare dată. Așa ajung oamenii să pășească
peste marginea lumii. Ați fi surprinși cât de ușor e să ieși de pe
orbită, să ajungi într-un loc unde nimeni nu te poate atinge. Să te
pierzi pe tine însuți – să te rătăcești.”-O zi din sapte-de Lauren
Oliver-Vă recomand cu toată încrederea această carte... nu este de ratat. Este de păstrat în suflet.
In ziua de azi nimic nu este imposibil...de dimineata pana seara
alergam,parca uitam sa traim. Suntem intr-o viteza continua...viata este
grea si uneori uitam sa traim cu adevarat...trebuie sa stim sa traim
...ca sa stim sa ne bucuram cu adevarat...trebuie sa invatam ca la un
rau facut noua nu trebuie sa raspundem la fel. Am devenit rai chiar
daca ni se pare ca suntem buni...intoarcem capul cand cineva are nevoie
de noi...ne incruntam cand cineva ne zambeste. Am ajuns niste
roboti...fara sentimente...fara viata. Este trist dar si foarte
adevarat...dar daca vrem putem sa ne schimbam si sa incercam sa fim
fericiti pentru ca ,inca mai avem de ce sa ne bucuram.
Mereu spun ca viata este frumoasa si ca merita traita,dar din experienta
mea am realizat ca viata este o lupta...in care primesc
lovituri...cateodata mai grele...sa sufar si sa ma ridic...ca apoi sa
rad de aceste obstacole carora le-am facut fata. Cred ca orice s-ar
intampla...important este sa am incredere in mine si sa ma bazez pe
faptul ca pot mai mult si ca nu ma voi lasa pana cand nu voi ajunge
acolo unde vreau eu. In viata nu este totul asa cum dorim...suntem
loviti si ne doare...uneori prea rau...dar tocmai aceste lovituri ne fac
mai puternici. Asa ca bucura-te de orice clipa...inspira adanc si
umpleti toti porii cu dorinta si speranta...traieste daca poti...sau
daca nu...macar fa un efort pentru ca viata merita traita.
Viata ne ofera multe...uneori mai multa durere sau alteori mai multa
fericire,dar secretul este sa trecem peste toate cu zambetul pe buze.
Cand daruiesti din suflet ceva...nu are importanta ce primesti sau daca
primesti. A darui este hrana sufletului...un gand...un gest...o
soapta...un cuvant care fac toate perlele din lume. Uneori vrem multe
,dar cred ca exista un moment pentru toate in viata...totul este posibil
cand iti pastrezi increderea si speranta. Si in incheiere vreau sa dau un comentariu despre viata scris de Rafael
Secret pe peretele meu de pe facebook "Viata poate fi mai mult decat o
comoara ascunsa bine in sufletele noastre , e un lucru minunat de care
ar trebui sa vorbim mai mult despre ea , apreciata si sarbatorita , un
pas gresit si ea poate fi furata." Foarte frumos...prieten drag!
Oare stim noi cu adevarat ce este iubirea ? Toti credem ca iubim cu
adevarat si uneori in final ne amagim. Adevarata iubire este atunci cand
iubesti neconditionat cu greseli...cu rautati. Iubirea se castiga...nu
poate fi cumparata...chiar daca crezi ca ai cumparat-o nu dureaza...iar
atunci cand ai reusit sa o castigi trebuie sa fii foarte atent cum sa o
pastrezi,pentru ca poate fi furata la prima greseala...iar noi ne
pricepem foarte bine la greseli. Si mai este ceva...iubirea nu se
cerseste...sunt putin suparata...am o prietena foarte draga care trece
prin momente grele in casnicia ei. Am incercat sa-i spun cate ceva,dar
nu doresc s-o influentez pentru ca pana la urma este viata ei...fiecare
face cum ii spune inima. Mie daca mi-ar spune cineva "nu te mai vreau in
viata mea" m-as duce mii de km sa nu-l mai vad sau nu as mai respira
acelasi aer cu el nici o secunda...totul este sa ai curaj si demnitate sa-ti iei
viata in propiile maini...pentru ca numai tu sti ce este mai bun pentru
tine. Ei ii este frica de singuratate...de fapt dupa spusele ei mereu a
fost singura in casnicia ei. De multe ori si-a ascuns singuratatea si
tristetea in spatele unui zambet...si nimeni din jurul ei nu si-a dat
seama...iar acum mastile incep sa cada una cate una pentru ca nu mai
poate afisa acel zambet. Trista realitate...doar speranta este singura
care-i ramane...dar poate pentru cat timp ?
Astazi am avut o zi mai linistita si pot spune de meditatie la viata...
privind in urma constat ca in momentele de cumpana a vietii
mele...Dumnezeu mi-a scos in cale oameni care sa-mi dea o mana de
ajutor...acei oameni care m-au facut ce nu vedeam sau nu realizam...azi
gandul meu zboara doar la cei care au fost buni cu mine si le multumesc
din suflet pentru ajutorul acordat. Stau si ma gandesc ce am fi oare
fara cicatricile lasate de viata ?...am evolua oare ?...am invata ceva
noi despre viata si despre ce este cu adevarat frumos si important . Dar
nu trebuie sa disperam...pentru ca fiecare persoana care a facut parte
din viata noastra,ne-a invatat ceva,chiar si experientele mai putin
placute ne pot transforma pentru ca ne pot face mai buni,mai umani...si
mai puternici.
Sunt lucruri pe care trebuie sa le acceptam chiar daca nu le intelegem sau de multe ori refuzam sa le acceptam...sunt
zile cand vrem sa uitam,dar tot ce reusim este sa ne amintim si mai
mult...o lacrima,un zambet si tot ce putem sa credem este ca
ziua de maine va fi mai bine.Vine un timp cand doresti sa te indepartezi de toate dramele din viata ta si vrei sa fii inconjurat de bine si de frumos.Toate acestea sunt lucruri care pot sa te faca sa simti ca viata e frumoasa.Singura modalitate prin care poti sa vezi acest lucru, este sa faci ceea ce iti place, ceea ce te defineste si te pune in
valoare ca si fiinta... si mai cred ca aceasta trebuie sa fie principiul fiecarui om.
"Viața e mult mai frumoasă atunci când te oprești pentru o clipă și
privești la ea cu ochii sufletului. Descoperi frumosul, extraordinarul,
miracolul , chiar viața în sine. Redescoperi zâmbetul, plăcerea, visul,
dorința și curajul care erau ascunse în tine și care îți așteptau
atingerea pentru a ieși la suprafață. Redescoperi forța interioară, gândurile
optimiste, speranța și credința. Privind atent și cu inima deschisă
descoperi multe lucruri rămase neobservate până acum. Până și cerul,
dacă îl privești cu atenție, îți oferă un spectacol de neimaginat,
feeria de culori și nuanțe, întinderea fără limite, transparența și
lumina, forța ascunsă în spatele vălului de albastru turcoaz. Învață să
privești viața și tot ce te înconjoară diferit de cum o făceai până
acum, învață să te privești altfel, să privești cu ochii sufletului
direct în suflet."-sursa Ganduri.Citate-
„ Oamenii care izbutesc să răspândească lumină peste cei din
jur trebuie să se fi aflat, cândva, într-un tunel întunecat. Într-o
beznă atât de densă și de grea, încât singura lumina pe care o puteau
găsi era cea dinăuntrul lor. O lumină care, chiar și după ieșirea din
întuneric, rămâne suficient de puternică, pentru a-i călăuzi și pe
alții.”
Viata este ca un foc mistuitor pentru ca putem incalzi cu sufletul
nostru pe cei din jur. Fiecare dintre noi a lacrimat,a suspinat,a ris,a
avut dureri ,deceptii,necazuri dar fiecare stie sa
respire...viata...care este unica sansa pe care unii o inalta si o
pretuiesc...iar altii o ignora. Eu cred ca viata noastra depinde de
sansele pe care le avem si asta depinde si de noroc...chiar si faptul de
a trai mai departe este un succes. Daca hotarim sa o facem mai
frumoasa...sigur vom avea o viata frumoasa,daca nu...nu putem invinui pe
nimeni.
Zambeste cu tot sufletul si nu uita ca fiecare zi se realizeaza din
lucrurile pe care le faci ,din tot ceea ce spui ,din tot ceea ce simti
si din tot ceea ce gandesti ,continua sa zambesti si sa stralucesti atat
in clipele frumoase cat si-n cele grele ...
"E posibil să nu învăţăm niciodată să lăsăm totul în urmă. Ne impunem să
facem asta, dar într-un moment de slăbiciune dăm fuga înapoi. Poate că
teama de necunoscut, nesiguranţa ne împinge să facem cale întoarsă pe
drumurile deja ştiute. Şi poate că uneori e bine să o facem. Să ne
întoarcem acolo unde am lăsat părţi din noi. Uneori pentru a le recupera,
alteori pentru a găsi răspunsuri la întrebări care ne consumă
emoţional, pentru a accepta fapte şi pentru a ierta greşeli. Pentru a ne
împăca propriul suflet...."
Daca exista un lucru bun pe lumea asta,acela este Visarea...pentru ca
visele oamenilor sunt aripi cu care acestia zboara spre cer...sunt
raspunsuri la intrebari pe care nu stim sa le formulam,sunt ilustratii
din cartea pe care sufletul o scrie pentru tine. Trebuie sa intelegem ca
nu putem schimba noi lumea, oricat ne-am stradui ...oricat am
plange...ne ramane singura speranta ca maine este o noua zi ... ca va fi
bine...cine stie...poate...dar chiar daca viata ne ingenunghiaza,nu
uitati sa zambiti si sa gasiti puterea de a ridica fruntea sus si a
merge mai departe...cel putin eu asa am decis ca de acum voi privi de pe
fereastra optimismului... si stiti care e partea frumoasa? Ca de pe
acea fereastra, am sa va pot vedea si pe voi radiind de fericire...asa
ca nu pot decat sa va spun fiti fericiti si zambiti.
Am prieteni,care spun ca ii bate gindul sa plece din tara,desi au
familii,rude si prieteni aici..Insa ,nu se compara cu viata de dincolo: ca
sistem sanitar,invatamint,joburi bune,ca respect al autoritatilor fata de
cetatean,ca si cheltuire a banului public,ca oportunitati de viata mai
buna uman,financiar,sau civic.Eu imi iubesc tara mea,dar de multe ori
mi-e greata si mie de atmosfera apasatoare de aici,de incompetenta ,
sfidarea si cinismul celor care ne conduc,de indiferenta , proasta
crestere,minciuna , lipsa de cultura si civilizatie a unora.Oare mai
conteaza,cine,cum mai fura,cand si in ce scopuri? Da...dar mai conteaza
si cum traim noi in Romania si in acest caz ce este de facut? Sa facem
greva foamei,NU,murim de foame ca nu ne baga nimeni in seama.
Sa iesim in strada NU,ca nu avem autorizatie. Si atunci? Vor trece ani
cum bate vintul pana cineva ne va baga in seama sau ne va raspunde. Sa
ignoram acele promisiuni cu "Sa Traiti Bine",sa ignoram
referendumul...sa ignoram ca in tara noastra se preda limba romana
,istoria si geografia in limba maghiara...
cred ca prea multe sau adunat si furat.Dar se pare ca Romania este un izvor nesecat
de frustari si vise care sau pierdut pe sinele catre democratie.
Ieri am asistat fara sa vreau la o discutie intre doua persoane care isi
aruncau cuvinte grele in fata...este atat de usor ca noi in general ,sa
ne aruncam cu
vorbe...cuvintele astea parca vin ca niste bolovani peste noi incat cu
greu le vei uita candva. Oare nu ar fi mai bine sa ne stapanim...sa
incercam sa cautam o sursa de calm in interiorul nostru, sa punem in
balanta lucrurile,sa vedem unde am gresit si apoi sa vorbim sau sa ne
exteriorizam. Suntem atat de repeziti pana si cu cuvintele!. Se spune ca
uneori un cuvint doare
mai mult decat o palma...ce bine ar fi sa invatam sa ne alegem
cuvintele chiar si cand suntem furiosi...eu am invatat de-a lungul
vietii ca un cuvant potrivit spus din tot
sufletul...vindeca si iarta absolut tot.Uneori sunt cuvinte care ranesc
atat de tare incat nu pot fi vindecate cu un simplu...imi pare
rau...durerea lor este enorma,ea persista intotdeauna prin ranile
provocate fie ca vrei sau nu. Da...cuvintele dor atat de tare si o data
ce au lovit, urmele lor raman in suflet indiferent de ceea ce se
intampla.
Am sa incep cu un citat de Ileana Vulpescu" Sufletul omului indura
amaraciune, indura umilinta, indura jignirile. Dar mai greu decat
orice, golul si mai ales golirea. Golirea sufletului nu te omoara, dar
te sleieste." Cat de adevarat...golul din sufletul unui om si mai ales
singuratatea cred ca sunt niste chinuri imense...greu de suportat.
Uneori stau si ma intreb cum de mai supravietuieste acest suflet la cate
incercari in viata este supus! Despre mine pot sa spun si de fapt nu
este numai afirmatia mea...cred ca sunt o optimista bolnava ca am
reusit sa supravietuiesc...in lumea asta a noastra am indurat tot dar
n-am reusit sa-mi golesc sufletul pana acum...cred cu tarie ca mai am
inca resurse si dupa o zi in care alunec de pe varful muntelelui intr-o
prapastie,am curajul ca a doua zi sa o iau de la capat si de a nu
renunta...dar stiti de ce reusesc? Pentru ca intotdeauna simt ca
traiesc cand fac curatenie in casa sufletului meu...atunci dispar in
sacul aspiratorului toate durerile, toate indoielile, toate
lipsurile...iar in locul lor intra soarele, bucuria vietii si...dorinta
de a trai.
,,Viața îți ia și îți dă în egală măsură , niciodată mai mult decât
poți duce sau mai puțin decât ai merita...Ea mângâie ,lovește, gâdilă ,
răsfață sau pune la respect ... Chiar dacă uneori te rănește cu
adevărat, tu găsește puterea de a zâmbi știind că vânătaia aceea de pe
suflet va trece curând ...Știi, zidurile puternice doar se clatină pe
moment,dar de prăbușit nu se prăbușesc niciodată.,,
Cred ca nu exista om pe lumea asta care sa nu greseasca...toti avem
momente cand nu suntem corecti si suficient de sinceri. Multi dintre noi
ne stim limitele noastre pentru a nu lovi pe altcineva. As vrea sa
cred ca stim pana unde putem merge cu incorectitudinea incat sa nu
lovim pe nimeni... dar totul depinde de caracterul nostru. Vreau sa cred
ca multi dintre noi suntem oameni frumosi cu caractere deosebite in
care demnitatea si omenia nu lipsesc. La urma urmei toti avem pacatele
noastre,poate si frustari incat avem tendinta sa privim lumea prin
prisma experientelor noastre...de aceea oameni buni cat nici noi nu
suntem corecti,nu avem dreptul sa judecam pe cineva...pentru ca in final
oamenii pot trai fara a face greseli,dar numai daca ar trai singuri.
Eu raman mereu vesnica optimista si sper ca intr-o zi...noi oamenii ne
vom trezi.
In viata ne lovim mai mult de greutati, dar este atat de important sa stim sa zambim ...trebuie sa stim sa nu ne lasam doborati si
sa o luam de la capat.Despre umerii pe care plangem , nu cred ca nu am putea exista fara ei...ne
fac viata mai frumoasa prin simplul fapt ca ei exista si inconstient sau
constient ne alina tristetea.Eu sunt mai norocoasa... am multi umeri de plans,trebuie doar sa aleg sa o fac.Si totusi sunt oameni care duc in spate multe clipe de tristete si nu sunt tintuiti...oare pentru ca au in suflet un gram de fericire?Dar mai exista si acea categorie de oameni cu tone de fericire in bagajul lor,chiar dispretuind pe ceilalti...kilogramele de tristete sunt doar aburi pentru ei si ma intreb...oare de ce? ..Pentru ca nu au inima.Si totusi sunt oameni care renasc din cenusa, invata lectia si merg mai departe...fericiti, oricata tristete ar fi trai.
Sunt pentru acei oameni optimisti care nu fug de incercari...care trec
cu zambetul pe buze peste orice obstacol si care pastreaza in ei dorinta
de a merge mai departe...pentru ca viata poate fi frumoasa chiar numai
cu un zambet...un cuvint spus din inima are puterea de a schimba
totul...cat de simple si frumoase sunt acele cuvinte spuse din inima.
Totul merge inainte fie ca vrei sau nu ...ai tot timpul din lume sa faci
lucruri care nu ai chef sa le faci...ai tot timpul sa faci orice pana
vei realiza ca de fapt...nu ai timp. Si totusi viata este frumoasa...iar
timpul nu trebuie pierdut.
Nu cred ca as putea trai fara sa nu visez,sa nu sper,sa nu cred si sa nu iubesc!Mereu am asteptat ziua de maine cu incredere ,cu speranta si cu zambetul pe buze.Toti avem nevoie de speranta, credinta, adevar si puritate in viata noastra. Avem nevoie sa ne putem privii in ochi fara teama de a ocoli privirea.Da...continui sa visez fara sa-mi fie frica...pentru ca in final este vorba de viata mea...de anii mei . Ma inconjor de oameni frumosi si maturi pentru ca ei influenteaza mare parte din gandurile mele. Ma incarc cu energie pozitivă fiindca imi ofera echilibru in viata de zi cu zi.
In viata noastra exista oameni care la un moment dat se retrag fara nici
o explicatie... te straduiesti sa intelegi,dar in final nu gasesti nici
un raspuns si atunci nu-ti ramane decat sa te consololezi ca viata iti
rezerva multe surprize.Ar trebui sa nu-i judecam ci sa-i intelegem,caci
atunci
cand s-au hotarat sa faca acest pas,ei nu mai rezoneaza cu noi .In
zadar cautam explicatii ce nu vor fi oferite vreodata,cautam mereu
ceva....acel ceva ce nu stim cu exactitate ce si cum va fi... dar simtim ca avem
nevoie de acel ceva si cautam mereu , chiar daca la final nu va
fi decat un alt zambet amar.Ei pleca din viata noastra pentru ca
au alte lectii de invatat ,astfel drumurile noastre se despart atunci cand nu mai avem
aceeasi directie.