Am sa incep cu un citat de Ileana Vulpescu" Sufletul omului indura
amaraciune, indura umilinta, indura jignirile. Dar mai greu decat
orice, golul si mai ales golirea. Golirea sufletului nu te omoara, dar
te sleieste." Cat de adevarat...golul din sufletul unui om si mai ales
singuratatea cred ca sunt niste chinuri imense...greu de suportat.
Uneori stau si ma intreb cum de mai supravietuieste acest suflet la cate
incercari in viata este supus! Despre mine pot sa spun si de fapt nu
este numai afirmatia mea...cred ca sunt o optimista bolnava ca am
reusit sa supravietuiesc...in lumea asta a noastra am indurat tot dar
n-am reusit sa-mi golesc sufletul pana acum...cred cu tarie ca mai am
inca resurse si dupa o zi in care alunec de pe varful muntelelui intr-o
prapastie,am curajul ca a doua zi sa o iau de la capat si de a nu
renunta...dar stiti de ce reusesc? Pentru ca intotdeauna simt ca
traiesc cand fac curatenie in casa sufletului meu...atunci dispar in
sacul aspiratorului toate durerile, toate indoielile, toate
lipsurile...iar in locul lor intra soarele, bucuria vietii si...dorinta
de a trai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu