Totalul afișărilor de pagină

marți, 23 decembrie 2014

Fereastra sufletului...

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon.
– Ce cearșafuri murdare întinde vecina noastră pe balcon…! Cred că are nevoie de un detergent mai bun sau poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile!
Soţul ei privi şi rămase tăcut. Scena aceasta se repeta de fiecare dată când vecina întindea cearceafurile și rufele, în fiecare săptămână.
După o perioadă femeia rămase surprinsă văzând într-o zi că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei:
– Priveşte bărbate, în sfârșit femeia asta a învăţat și ea să spele rufele! O fi învăţat-o o altă vecină?
Soţul ei îi răspunse:
– Nu draga mea, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre!
Şi în viaţă este tot aşa! Totul depinde de  curăţenia ferestrei sufletului nostru, prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul, pentru a putea vedea limpede. Atunci am vedea mai limpede curăția sufletească a celorlalţi. Fără îndoială azi… te văd mult mai bine ca ieri!
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. (Matei 6,22).
-sursa-http://www.marturieathonita.ro/fereastra-sufletului-nostru/- 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu