– Ce cearșafuri murdare întinde vecina noastră pe balcon…! Cred că are nevoie de un detergent mai bun sau poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile!
Soţul ei privi şi rămase tăcut. Scena aceasta se repeta de fiecare dată când vecina întindea cearceafurile și rufele, în fiecare săptămână.
După o perioadă femeia rămase surprinsă văzând într-o zi că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei:
– Priveşte bărbate, în sfârșit femeia asta a învăţat și ea să spele rufele! O fi învăţat-o o altă vecină?
Soţul ei îi răspunse:
– Nu draga mea, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre!
Şi în viaţă este tot aşa! Totul depinde de curăţenia
ferestrei sufletului nostru, prin care observăm faptele. Înainte de a
critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul,
pentru a putea vedea limpede. Atunci am vedea mai limpede curăția
sufletească a celorlalţi. Fără îndoială azi… te văd mult mai bine ca
ieri!
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. (Matei 6,22).
-sursa-http://www.marturieathonita.ro/fereastra-sufletului-nostru/-
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu