Cum
se face ca uneori, un singur element, o privire, un cuvant, o frantura
de gand, sunt de ajuns sa ne schimbe cu totul starea? Sa ne arunce din
cea mai frumoasa energie, plina de speranta si lumina, in intunericul
lipsei de valoare?
Ce
echilibru este acesta? Cum se intampla ca uneori, o singura persoana e
de ajuns sa te apuce din cadere si sa iti ofere o alta optiune: fie ea,
doar o gluma, hilara in sine sau o autoironie ce scoate situatia din
haina serioasa si grava si o imbraca in haine de clovn, plus nasul
gogosar :-); sau, pur si simplu, iti ofera o noua perspectiva, de la
cateva etaje mai sus, un nou context in care sunt altii, si nu putini,
care sunt atat de departe de conditiile si resursele, la care noi avem
acces si totusi sunt mai luminosi.
Cum
se face alteori, ca atunci cand intri intr-un grup, mai mult ca sigur,
nivelul de energie va creste. E de ajuns, ca un numar relativ mic de
persoane din grup, sa aiba o energie pozitiva, sa aiba zambetul pe fata,
sa aiba o atitudine ferma, sa aiba mintea si inima deschise si intreg
grupul isi ridica frecventa, intr-o clipita. Cum se face, ca in general,
chiar si in grupuri mici, energia se transfera si se multiplica, iar
cand pleci, simti ca plutesti, uneori chiar poti sa preiei mai multa
energie, decat esti pregatit sa procesezi, si asta poate fi extenuant.
Si
cum facem sa nu cadem cand intr-una, cand in cealalta dintre extreme?
Cum facem sa ne pastram echilibrul si starea, fara sa fim afectati de
ceilalti intr-o asemenea masura, incat sa ne dezechilibreze? Cum facem
sa nu devenim dependenti de una din extreme sau de ambele pe rand? Caci,
nu-i asa, depresia e la fel de atractiva si voluptoasa, ca si excesul
de bucurie? Si uneori, tendinta noastra este sa cautam acele ganduri,
acei oameni, acele locuri, acele lucruri, care ne mentin in starea
noastra hipnotica, familiara, de victima.
Cum ne afecteaza starea altor persoane? Suntem vulnerabili sau imuni?
Cand
o persoana intr-o stare proasta, deprimat, pesimist, nervos, iritat,
intra in acelasi spatiu, sau sta langa noi, resimtim imediat starea lui.
Uneori, aceasta este atat de puternica, incat o preluam fara sa ne dam
seama. La fel de bine, intr-o camera plina cu oameni abatuti, intra un
optimist, vesel, un om luminos, si in fractiuni de secunda, toti se
acordeaza cu el. Vibratia intregii sali se ridica si devine generatoare
de energie.
La
nivel inconstient, starea noastra va fluctua mult in functie de mediu.
Ne vom orienta in actiunile noastre dupa nivelul energetic care ne
atrage cel mai mult in acel moment.
Ce
s-ar intampla insa, daca am constientiza ce simtim? Am fi capabili sa ne
mentinem nivelul de energie pozitiva, sau am putea macar sa oprim, sa
ne aparam, de energia negativa a celuilalt?
Toti,
emanam energie sub forma de vibratii, in fiecare secunda. Calitatea
vibratiilor noastre este definita de gandurile si emotiile predominante
din acel moment. Ganduri optimiste, de bucurie, veselie, apreciere,
genereaza vibratii inalte, pozitive; ganduri negre, triste, furioase,
genereaza vibratii grele, dense, joase.
Traindu-le
pe pilot automat, in caruselul gandurilor si emotiilor servite din
inconstient, suntem mult mai vulnerabili la vibratiile celor din jur, si
acestea ne afecteaza mult mai mult. Pentru a inceta sa fim la
dispozitia altor oameni, avem nevoie sa devenim constienti de propriile
noastre ganduri si modul in care acestea ne traseaza starea. Sa ne
surprindem exact in momentul marilor treceri de la o stare la alta, si
sa prindem acele ganduri in flagrant. Apoi, sa le schimbam constient. Cu
puterea alegerii noastre.
E
bine sa evitam capcanele intinse de predictia de autodeterminare, creata
de propriile noastre asteptari. Cu cat asteptarile noastre sunt mai
bine definite, la un anumit nvel, care ne creioneaza pe noi intr-o
lumina favorabila, sau cu cat asteptarile sunt mai mult proiectate pe
ceilalti, asteptam mai mult din afara, de la altii, decat de la noi
insine, cu atat caderile sunt mai spectaculoase.
Drumul
catre echilibru, incepe cu nivelul personal. Nu se pot obtine multe
rezultate, dintr-un punct in care exista tristete, anxietate, vaicareli,
depresie. E adevarat ca odata cu noul stil de viata, pentru multi
dintre noi, a trai inseamna lupta cu facturile, inchisoarea unui job,
compromisuri pentru o rata la banca. Un mod de a trai total nenatural
raportat la esenta umana. Un mod de a trai care perpetueaza vibratiile
joase si dense si face din ce in ce mai greu de mentinut vibratia
pozitiva.
Si
totusi, in ciuda acestui fapt, exista foarte multi oameni care reusesc
sa isi apere linistea interioara si momentele de bucurie, indiferent de
ce e in jurul lor. Sunt oameni care au ajuns la un nivel, unde vad viata
lor dincolo de nevoia de mancare, adapost si sex. Sunt oameni ale caror
existente au un scop, fac parte dintr-un plan divin, mai inalt decat
nivelul supravietuirii. Sunt oameni care au raspunderea propriei lor
fericiri. Si asta este principalul lor job si marea lor contributie la
frecventa aceste planete.
Fericirea
este cu siguranta cel mai bun exemplu de “antreprenoriat”. Nu te poti
angaja sa lucrezi intr-o fabrica de fericire si sa fii un simplu
executant, fara raspundere, iar la capatul liniei de productie, sa
rezulte camioane si camioane cu fericire. Daca fericirea ar putea fi
ambalata, cred ca s-ar fi inventat demult pastilele respective. Tu esti
cel care creaza fericire.
Ceea
ce este foarte clar, este ca nevoia de fericire este din ce in ce mai
pregnanta. Senzatia de insuportabilitate a negativului, stresului, a
lipsei de sens, e din ce in ce mai mare. Suntem toti conectati intre
noi. Cand sufera unul, suferim toti. Chiar daca la un nivel subtil,
imperceptibil.
Cea mai importanta informatie despre fericire insa, este ca ea este o alegere.
Putem sa schimbam modul in care ne simtim, schimbandu-ne gandurile.
Pana la urma, la finalul fiecarei zile, existenta noastra este doar o
picatura in marele ocean al universului, dar singura noastra modalitate
de a contribui este sa ne pastram nivelul energetic pozitiv.
Din
pacate, suntem prea putin constienti de marea diferenta intre cele doua
stari. Emotiile pozitive, sentimentul de iubire, apreciere, acel simplu
gest de a multumi, au un impact mult mai mare decat ne putem noi
imagina. La nivel celular, la nivelul cuantic, aceste caracteristici ale
constiintei, joaca un rol foarte important in crearea realitatii
noastre de zi cu zi, joaca un rol extrem de important in sanatatea
noastra fizica si in atragerea anumitor oameni, lucruri si situatii.
Fericirea este o alegere.
Observatorul creaza realitatea. Observatorul alege ca fotonul sa fie
particula, nu unda. Suntem observatori, atunci cand observam si ne
observam in mod constient. Cream realitatea asa cum o dorim, atunci cand
ne folosim mintea si vointa pentru a manifesta ce este in inima
noastra. Cream fericire, atunci cand inima noastra este curatata de
reziduurile mintii, iar carma in deriva a subconstientului este preluata
de constiinta.
-sursa-http://ibolyaberes.blogspot.ro/-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
