Astazi am rasfoit un album de fotografii ...m-am intors un pic in
trecut si mi-am adus aminte cu zambetul pe buze de primele clipe cand am
fost invatata sa iubesc muzica si mai ales...pianul...bunul meu prieten
care m-a insotit toata viata...el pianul m-a invatat sa visez cu ochii
inchisi indemnandu-ma sa simt muzica,asta se intamnpla cand aveam sapte
ani. Totul a fost minunat,asa ca va indemn si pe voi sa inchideti
ochii...visati...dar cu sufletul deschis...pentru ca vine o vreme cand
iti dai seama ca fiecare bucurie tine pret de o clipa...ca tot ce dai
este gratis,iar ce primesti are un pret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu