"Tăcerea nu-i decât un paravan în spatele căruia poți ascunde
perfect tot ce te doare, iar dacă-ți mai și lipești de buze un zâmbet
fals și gol, cu siguranță nimeni nu-și va da seama de furtuna aprigă din
sufletul tău…Poate că ai spune ce te
doare, dar nu ai cui… sau poate că ai cui ,dar acelui om nu-i pasă de
ceea ce simți tu… sau dacă-i pasă câtuși de puțin ,nu are timp pentru
tine…și tot așa…Inevitabil ajungi să-ți înghiți cuvintele, să-ți ascunzi
trăirile, și să porți adânc în tine acea povară inimaginabil de grea…Și
atunci se lasă tăcerea peste tot și toate, căci obosești să mai speri
și renunți să mai aștepți …Doamne, dar asta nu-i deloc tăcere …e
zgomotul asurzitor al lacrimilor fierbinți ce se nasc în tine și e
strigăt disperat…e strigătul mut de ajutor al sufletului tău …"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu