De multe ori pot sa zambesc, dar de cele mau multe ori lacrimi grele imi brazdeaza obrazul obosit .Nu m-am obisnuit fara tine...desi timpul a trecut, el este singurul care nu se opreste niciodata.
Durerea mea este ca un un labirint de usi si nu stiu niciodata ce gasesc cand deschizid una.
Sunt destul de constienta ca o singura usa este ferecata si acum nu o pot deschide. Este acea usa pe care ai iesit tu,cel mai drag suflet al meu. E acea usa care sper ca, atunci cand o voi deschide te voi revedea pe tine...
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu