Azi când știu că nu mai pot plânge, nu mai pot striga de durere... sunt rătăcită printre amintiri și cuvinte.Lacrimile nu își mai au rostul, timpul nu se mai întoarce din păcate Vorbele sunt prea sărace.Mă năpustesc multe amintiri,multe clipe,multă compasiune și bunăvoință așa cum m-ai învațat tu,dar ce folos? Acum ești un înger iar cerul avea prea multă nevoie de tine.
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu