Un an de cand ai trecut dincolo...

Astazi se implineste un an de cand ai trecut dincolo.Ai ajuns Acasa... Mi-e dor de tine, sufletul meu!. Mi-e foarte dor. Scriu si le povestesc azi oamenilor despre tine, caci ma mandresc cu tine acum, cum te mandreai tu cu mine mereu. Uneori mi-e foarte greu sa accept asta. A trecut un an de la momentul in care am decis sa cred ca Dumnezeul meu e bun impotriva a ceea ce mi se intampla mie.M-am certat cu el mult timp pentru ca nu am acceptat trecerea ta.
Moartea e puternica… dar nu la fel de puternica precum Dumnezeul meu. Chiar daca ea mi l-a luat pe sotul meu pentru o vreme, Dumnezeu mi-l va reda pentru eternitate. Moartea e tare...In lipsa lui mi-am amintit adesea ca oamenii spun ca “nimeni nu e de neinlocuit”. Ce minciuna...ce neadevar!El este de neinlocuit pentru ca niciodata nu sa gandit la el,prioritate pentru el ,erau cei din jur si mai ales cei dragi,dar din pacate acest devotament dus la extreme ,nu a fost apreciat.Asta este viata,nu poti sa multumesti pe toata lumea.
Tu, omul care ai fost, ai merita sa te plang o viata... chiar zece. Daca m-as ambitiona sa fac o afirmatie despre iubirea mea pentru tine, as fi in doliu pana la finalul vietii mele... si tot nu ar fi suficient.E dureros  fara tine…  Gandul  mi-e tot timpul la tine, tu ai parte de odihna si de fericire la o dimensiune pe care intelegerea mea  o poate cuprinde. Poate ca Dumnezeu mi-a dat aceasta sansa pentru a-mi domoli durerea!Si ii multumesc frumos!Mereu incerc sa imi ascund lacrimile de cei din jurul meu...nu stiu cat o voi mai face.Si acum dupa un an,am impresia ca traiesc intr-un vis, mai de graba un cosmar din care ma pot trezi in orice moment. De ce tot ce s-a intamplat nu poate fi o minciuna?
Chiar daca voi merge mai departe, durerea nu va inceta niciodata,tu vei fi viu in sufletul meu.
Nimeni nu poate intelege cu adevarat ce se intampla in mintea si sufletul celui care a pierdut pe cineva drag…si nici nu am pretentia asta.
Oricat ai incerca, sa intelegi, e aproape imposibil…pana cand treci si tu printr-o experienta asemenatoare,oricat de bine intentionat ai fi. Moartea este intotdeauna o surpriza. Nimeni nu se astepta. Nici macar persoanele aflate in stadiu final de boala… nu ai de unde sa stii cand si cum va fi.Nimeni nu este pregatit pentru acest moment. De fapt, niciodata nu este momentul potrivit. Nimeni nu face pregatirile necesare… iar atunci cand vine lasa in urma rani adanci.
As avea multe de spus,dar parca toate gandurile si emotiile mele s-au baricadat intr-un sertaras al sufletului meu,care poate dintr-o mandrie egoista, stau acolo ascunse.Ce pot sa-ti mai spun sufletul meu? Daca ai sti cat de mult imi lipsesti! Imi lipsesc ochii tai albastri, simtul umorului, sustinerea ta! Ești unicul meu! Te iubesc mai mult decat viata!In mintea mea nu exista decat aceste ganduri,am iubit, iubesc si voi ramane fidela unui singur barbat – sotului meu George...Acum esti acolo sus cu aripi mari de inger si eu aici jos sunt strapunsa de fulger. Te voi pastra mereu in inima mea.  Vei fi mereu o vesnica amintire a gandurilor mele.Drum lin, ingerul meu!

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.