"Viaţa nu e făcută din breaking news Cum nici din curcubeie nu e, Nu tot ce e life e live Sunt atât de multe lucruri adevărate Care nu intră în direct Sunt atât de mulţi oameni care stau În spatele camerelor de luat vederi, Sunt suflete mari care N-au loc pe micile ecrane Sunt atâtea inimi Care nu trec de sticla....."-Marius Tuca-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
„ Viaţa noastră este o continuă lecţie de
zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un
vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare
cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopţii, când alergăm
desculţi prin iarbă, când admirăm păsările şi creştetul munţilor. Cu
toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viaţa e un zbor cu aripi de
plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflaţi în
suferinţă, pentru că trebuie să ne ţinem apropiaţii de mână când trecem
peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăseşte cu
fâlfâitul unor aripi mute şi nevăzute de nimeni. ”-Ionut Caragea-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
"De aceea e aşa de important să laşi anumite
lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii
trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori
pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să
ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă
iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau
mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu
viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful.
Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!"-Paulo Coelho în Zahir-
inainte de accident Era
o zi insorita de vara, era cald, eram pe motoscuter si ma indreptam
spre firma dupa ce am efectuat o noua livrare de piese auto in
Bucurestii-Noi. Nu ma grabeam, nu aveam urgente, am ales sa ma intorc pe
B-dul. I.I. de la Brad, pe deasupra pasajului Baneasa, spre
B-dul.Aerogarii, implicit spre Pipera-Aurel Vlaicu unde este sediul
firmei la care lucram. Mergeam pe motoscuter linistit si calm ca
intotdeauna, eram prudent si civilizat respectand ceilalti participanti
la trafic, respectand regurile de circulatie pe care le stiam; pt ca la
firma unde lucram eram si conducator auto . Imi placea sa merg pe
motoscuter de la 16 ani am inceput sa merg pe ele si legislatia pt
mopede am facut-o ca la carte si nu am avut niciodata probleme , am mers
linistit , calculat , echipat corespunzator , circulam legal , nu eram
ca cei ce merg in slapi , neechipati si facand slalom printre masini,
cum s-a mai zis pe diferite site-uri nu eram din aceia. Respectam
participantii la trafic si aveam echipament de protectie omologat. Am
avut o coleziune cu un autobuz RATB deasupra pasajului Baneasa si din
acea zi viata mea s-a schimbat total. A trecut o zi, doua, o saptamana, o
luna, inca o luna, parca auzeam ceva dar nu stiu ce, poate erau
persoane care se rugau de mine, se auzeau zgomote de sirene de
ambulanta, aparate care ticaiau, dar nu stiu nimic mai mult. Parca la un
moment dat i-am vazut pe parintii mei, pe sora mea dar nu stiu unde
eram si ce patisem.
Acum
cand scriu aceste randuri, dupa aproape 8 luni, dupa ce am suferit acel
cumplit accident mi-am dat seama ce inseamna viata si cat de greu e sa
fi bolnav intr-o tara ca Romania, unde medicamentele lipsesc din spitale
si trebuiesc cumparate din farmacii, chiar daca toti participam la
asigurarile sociale de sanatate. As vrea sa mai fac o remarca , dupa
accident in primele zile, site-urile de specialitate au fost alaturi de
mine, precum si calatori din autobuzul RATB cu care am avut impactul, cu
parere de rau m-au uitat.
Un
scurt istoric : Am avut un accident rutier soldat cu politraumatism
cranio-cerebral mediu, traumatism toracic cu fractura de corp sternal,
contuzii pulmonare bilaterale, fractura de femur drept. Dupa acest
accident a inceput complicatiile multiple: insuficienta respiratorie
acuta- necesitand ventilatie mecanica, insuficienta cardio-circulatorie,
insuficienta renala acuta, insuficienta hepatica acuta, disfunctie
hematologica. In 31.08.2011 mi-sa facut traheostomie de necesitate,
fiind in continuare in coma indusa. In 26.09.2011 canula traheala este
suprimata si am inceput sa respir singur, dar si sa pot comunica verbal
cu cei din jurul meu, am incercat sa pun intrebari sa aflu ce s-a
intamplat, dar toti imi spuneau ca e mai importanta sanatatea mea. Ma
simteam slabit, nu puteam sa ma misc sa dorm, eram la reanimare la
sectia ATI, dar din fericire eram constient. Am putut vedea si auzi cum
bolnavi foarte gravi erau pe punctul de a renunta la viata si in
momentul acela mi-am dat seama ca si eu am trecut prin 3 astfel de
momente ( mi-au confirmat-o doctorii ) . In
data de 17.10.2011 am parasit sectia ATI Floreasca si am inceput
recuperarea medicala la Spitalul Elias din Capitala. Am sperat ca o sa
ma fac bine dintr-o data, dar nu era asa, era inceputul rabdarii si un
sir lung de proceduri si investigatii mai performante care au lasat un
gol mare financiar, RMN-uri, CT-uri, radiografii, in urma carora am
aflat cu stupoare ca exista o anomalie sau o contuzie la coloana
cervicala, motiv pentru care nu simt corpul de la piept in jos, nici
pana in prezent. Pe 11.11.2011 am parasit Spitalul Elias cu diagnosticul
de paraplegie de etiologie necunoscuta, am fost consultat de doamna
Doc. Neurochirurg Knoller care in urma vizionarii RMN-ului fiind
diagnostigat cu tetrapareza spastica, contuzie spinala C5/C6 , adica
afectiuni ale radacinilor si plexurilor nervoase , anevrism cervical. Am
continuat acasa medicamentatia, exercitiile kineto-terapeutice, foarte
costisitoare, cu mici progrese. In 30.01. 2012 am mers la Spitalul Elias
la recuperare, am inceput sa simt mainile mai bine, dar nu pot ridica
mare lucru , sau sa prind ceva. La externare urma sa mai primesc o veste
trista: deficit de forta musculara, hipoestezie nesistematizata,
spasticitate flexari pumn si degete, deficit motor paraparetic,
spasticitate globala, spasme musculare, limitare severa de mobilitate,
calcifieri heteromasive . S-a recomandat la externare un consult
ortopedic in vederea evaluarii oportunitatii protezarii soldului stang.
Acum sunt acasa, fac recuperare dar nu stiu ce mai urmeaza. Am multe
zile de CM, trebuie sa ma pensionez temporar, dar formalitatile si
birocratia se misca greu, mai ales cand nu ai mijloace financiare. Stiu ca nu am mai scris de mult timp pe blogul meu si vreau
sa va spun ce s-a mai intamplat in legatura cu evolutia si cu
recuperarea mea. Astazi e 28.20.2012, a trecut un an si 4 luni de la
accident, am mai facut un RMN la coloana luna martie si rezultatul a
fost bun, comparativ cu primul RMN facut in octombrie 2011 rezultatul
este acelasi , este bine ca anevrismul cervical C5/C6 nu si-a schimbat
structura. In continuare nu simt de la piept in jos si nu imi misc
picioarele, iar cu mainile nu pot sa tin nici macar o furculita pt ca si
ele sunt afectate.
Perioada
verii in zilele de canicula nu m-am simtit bine, aveam tensiunea mica 8
, si imi era greu sa fac fata procedurilor, imi era greu sa ma
odihnesc, dar am depasit aceasta perioada. Astept de doua luni si
jumatate sa merg in spitalul Elias la recuperare, suntem pe lista , dar
nu sunt locuri si asteptam sa fim sunati pt programare. Gimnastica fac
zilnic cu kineto-terapeutul meu Marius pe care il recomand tuturor celor
care au nevoie de un kineto-terapeut. Am mai prins forta in maini si le
coordonez mai bine. Nu ma pot ridica singur , eu stau in pat 24 din 24
de ore, ma ajuta Marius si ma pune sa stau la marginea patului si
parintii mei.
In
luna decembrie 2012 m-am internat la Spitalul Elias unde am fost
examinat de doamna doctor si domnul profesor . Mi-sa spus ca am lucrat
bine acasa ,ca am facut gimnastica bine si sunt bine ingrijit. A fost
prima oara cand mi-sa facut masaj la picioare si durerile se ameliorau.
Am facut electrostimulari la bicepsi ,tricepsi , flexori si extensori
la maini. Urmeaza urmatorul pas care trebuie facut neaparat in luna
ianuarie, sau februarie 2013 probabil, trebuie neaparat sa fiu operat la
soldul stang deoarece ma impiedica in recuperarea mea , eu de cand am
avut accidentul nu pot sta in carucior .
Domnul
prof de la spitalul Elias de recuperare le-a spus parintilor mei sa
mearga la clinica Privata Regina Maria la domnul doctor Vlad Predescu
care se ocupa si este un medic ortoped foarte bun , le-a spus
parintilor mei ca nu necesit o proteza de sold deoarece sunt tanar si ca
astfel de operatii s-au mai facut, insa am o osifiere masiva o operatie
care nu s-a mai facut in Romania. Operatia va costa mult preturile sunt
afisate pe site-ul regina maria este o operatie complexa cu o comisie
probabil mi-se va face baipas la vene si artere ca sa nu fie sangerarea
mare , marti 5 februarie merg la Spitalul privat Delta sa fac o
investigatie un CT si o Angiografie in urma acestor investigatii
parintii mei vor merge la Clinica Regina Maria si doctorul le va vedea
si va stabili cand va fi operatia facuta.
Pe
data de 26 februarie 2013 am fost operat la soldul stang , a fost o
operatie grea a durat 5 ore si mi-sa facut anestezie locala , prima
operatie facuta in Romania de o asemenea dimensiune osifierea fiind de
30cm, . A decurs cu succes si piciorul este mobil se pot face mobilizari
, pot sta in sezut in scaun . Am pierdut mult sange 2l 200 , si a fost
nevoie de transfuzii deoarece hemoglobina a scazut la 7,5 , multumesc
din suflet lui Dumnezeu si doctorilor , care mi-au schimbat tratamentul
si au facut pt mine tot ca eu sa imi revin deoarece eram foarte slabit.
Multumesc din suflet persoanelor care m-au ajutat si au fost alaturi de
mine. Dupa doua saptamani de stat in Regina Maria am venit la Spitalul
Elias pe sectia Recuperare deoarece trebuie sa mi-se faca mobilizari cat
de mult pe piciorul stang deoarece exista riscul sa se depuna
calcificare (osifiere) iar la soldul stang.
In
luna octombrie 2013 am fost la Spitalul Elias si am facut recuperare
medicala si un RMN in urma caruia la C5/C6 a aparut o mica modificare,
am mers la Euroclinic Regina Maria la doamna doctor care mi-a spus: trebuie
sa ma bucur de tot ce am castigat pana acum, sa fiu constient ca nu ma
voi ridica peste noapte in picioare deoarece aceasta boala implica o recuperare
medicala pe o perioada mai lunga in timp si in ani, numai Dumnezeu stie
cand. Am promis doamnei doctor ca voi lupta in continuare, voi face
kineto-terapie. Luna
decembrie 2013 , ianuarie 2014 si februarie 2014 am continuat
recuperarea medicala acasa , facand zilnic kineto-terapie , cu
kineto-terapeutul pe care il platim zilnic. In continuare nu imi pot
misca mainile bine nu simt de la piept in jos, nu imi pot misca
picioarele, dar am incredere in Dumnezeu si sunt optimist. In luna mai,
iunie o sa mai am doua operatii. O operatie la piciorul drept , trebuie
sa mi-se scoata tija din piciorul drept si apoi inca o operatie sa mi-se
scoata placuta de titan de la clavicula dreapta. Domnul doctor (care
m-a operat la soldul stang in 2013) le-a spus parintilor ca sunt tanar
si in luna iullie fac 3 ani de la accident si de cand mi-au fost puse si
trebuie scoase ca sa nu se ajunga la alte complicatii. Apoi voi merge
din nou la Spitalul Elias la Recuperare Medicala. Va
multumesc din suflet tuturor ca ma ajutati, pt mine orice ajutor
inseamna inca un pas inainte cu recuperarea mea si cu pasi mici vin si
progresele mele va veni si timpul cand voi merge din nou.
Va iubesc pe toti si va multumesc
Cristian Radea
dupa accident.
Toate informatiile, pe blogul sau la adresa http://radeacristian.blogspot.ro/
"Pentru
unii, viata e o scena de teatru, daca tinem cont de falsitatea cu care incep mult prea multe
relatii.
Am uitat sa fim noi, am devenit niste actori, niste mimi, niste
indivizi care mint, care sunt altceva decat ceea ce sunt de fapt si,
culmea, unii chiar asteapta premii pentru rolurile lor.
Tot mai multi oameni vor sa fie in centrul atentiei, fara sa-si dea
seama ca asta poate fi o boala, iar iubirea poate deveni toxica.In viata nu exista relatii fericite, daca nu exista doua persoane fericite. Atunci cand doar una e fericita, lucrurile scartaie, nu sunt in regula si toata constructia intra in zona fictiunii.
Spre deosebire de teatru, viata nu iti ofera premii. Viata in sine este un premiu si nu ai niciun motiv sa nu te bucuri de ea si cu atat mai putin sa joci roluri sau sa porti masti."-sursa Andrei Vulpescu
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
"În
fiecare dimineaţă, te ridici din pat şi te gândeşti la ziua care vine.
Eşti liber. Eşti un creator şi poţi alege. Ai dreptul să-ţi croieşti
destinul cum îţi place. Este viaţa ta. Poţi să-i conferi un alt sens.
Poţi merge pe un alt drum. Poţi... Dar
ştii cum procedăm de obicei? Marea majoritate dintre noi alege drumul
obişnuit, drumul bătătorit de alţii! Ne temem de necunoscut, de nou, de
luptă. Aşa rămânem o posibilitate nerealizată... Vine o zi, însă, când
priveşti înapoi şi atunci auzi glasul copilului din tine care te
întreabă: "De ce n-ai riscat? De ce nu ai crezut în minunile pe care ai
fost în stare să le săvârşeşti?" Iar tu nu ai niciun răspuns. Şi doar
asculţi, înfrânt, cum plânge trist copilul pe care l-ai ucis în tine..."- Aurelian Silvestru-
„Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii.
Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să
dai lacrimile... să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea... să
înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi
arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi
apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi
un timp... şi apoi să râzi!” - Panait Istrati-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
"Am
ajuns sa traim clipa egoismului din ce in ce mai mult,ne chinuim sa
ajungem cat mai in varf si nu ne dam seama de cat rau facem in urma
noastra si cata suferinta lasam.Ajungem sa nu mai fim multumiti nici
chiar de noi insine si redam tot mai mult partea noastra negativa,apoi
ne indepartam de cei care chiar ne iubesc cu adevarat si ne aruncam in
mreaja unei lumi necunoscute care de fapt in loc sa ne ajute ne induce
si mai mult in eroare iar cand ne dam seama de propriile noastre greseli
putini vrem cu adevarat sa le indreptem si sa recunoastem ca am gresit
cu adevarat."
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
"Lasa neincrederea deoparte si priveste-te
putin in fata oglinzii.Intreaba-te ce iti doresti cu adevarat si ce
crezi ca te poate face sa te simti implinit.Odata facand asta nu mai
sta si pierde timpul!Apuca-te de treaba si pune in aplicare ceea ce iti
doresti.Adu-ti aminte ca timpul nu iarta si nu sta in loc pentru nimeni
cu atat mai putin pentru tine asa ca grabeste-te nu mai pierde vremea
aiurea."
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Sunt momente in viata, cand problemele vietii
te coplesesc atat, incat nu iti mai gasesti nici macar cuvintele de bun
gasit. Dumnezeu ne incearca, dar niciodata nu trebuie sa credem ca ne va
lasa vreodata la greu. Ne duce pana la marginea prapastiei si ne trage inapoi dar...depinde de noi daca luptam sau nu. Viata nu este o povara,dar pentru a simti binele,trebuie sa cunoastem si raul.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
"
Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?Eu da.De oriunde ma
intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi revedea o culoare albastra
ce mi-a atins sufletul,un zambet inocent si cald care vorbea si tacand,o
imbratisare care mi-a daruit toata caldura ce putea fi data unei prime
intalniri care de fapt a fost si ultima . Ati simtit vreodata ca
sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca muzica lui frumoasa si
linistita nu va putea ajunge la sufletul care iubeste aceeasi muzica,in
nopti tarzii de primavara? Eu da. In tacerea din inima mea suspina
neauzita decat de mine chemarea ,pentru o apropiere imposibila,deci cea
mai frumoasa.Privesc cum norii se plimba mandri de ropotele de ploaie ce
ni le-au daruit o zi intreaga,un soare ce se alinta trimitandu-ne ici
colo cate o raza,pasarile ce vin pana-n fereastra care parca ar vrea cu
trilul lor sa-mi dea caldura de care am nevoie,copacii ce freamata cu
frunzele prea ude inca de stropii grei de ploaie,un gugustiuc ce-si
canta ca si mine singura melodie pe care a-nvatat-o. Ati simt cum ochii
vi se umplu de lacrimi si parc-ar vrea sa planga de neputinta si de dor?
Eu da. Cum mii de cuvinte pleaca din interior spre inafara si se opresc
doar cu putin inainte de a fi rostite?Pentru ca cel ce-ar trebui sa le
asculte e,mult prea departe?Sau doar pentru simplul motiv ca se
considera inutile daca nu pot incanta auzul celui drag?Eu da.Cum mainile
iti tremura pe-o cana de ceai aburind pentru ca nu i-o poti darui celui
iubit, decat in gand sau niciodat?Eu da. Si iata o lacrima mai
curajoasa aluneca linistit pe fata.Ea doar curge.Nu are sentimente.Sau
are?Ne ajuta,ele,lacrimile sa scapam de tot ce-i rau in suflet?Voi ce
spuneti?De ce nu ne plac lacrimile oare?Nu cumva ar tebui sa le
iubim?Dar mai e loc pentru-o iubire atat de imposibila pe langa
prima?Voi ce credeti?Si timp?Dusmanul nostru cel mai de temut?Poate ca
da,poate ca nu.Voi afla raspuns la toate aceste intrebari ce cu drag eu
vi le pun?Poate ca da,poate ca nu.Dar eu voi astepta,aici,in cercul meu
de ganduri ce ma inunda cu miile in fieece minut.Voi astepta ceva ce e
posibil sa nu mai vina niciodata.Sau ma insel?Si daca se va-ntoarce?Va
fi mai bun si cu-o idee mai increzator?Mai putin stapanit de-o teama pe
care,culmea eu am intuit-o,ba mai rau,am si-nteles-o?Poate ca da,poate
ca nu.Ideea e ca eu voi astepta,si-n tot acest rastimp ma voi intoace la
clipele de fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de
nepretuite sunt pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a
nu-mi mai fi atat de frig....de dor. " -Octavin Paler-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Suntem calatori intr-un tren al vietii in care alegem sa ramanem la
locul nostru sau alegem sa ne plimbam si sa cunoastem si alti calatori. Pentru
unii trenul pare sa opreasca,pentru altii se gasesc pasageri cu suflet
bun care sa-i ajute...sansa celorlalti insa...pleaca o data cu cel din urma
vagon.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
"Cand ti se vor deschide in fata mai multe cai si nu vei sti pe care sa o apuci,nu alege la intamplare,ci aseaza-te si asteapta.Asteapta oricat este nevoie.Nu te misca,nu spune nimic,asculta-ti inima.Apoi cand o sa-ti vorbeasca ,ridica-te si urmeaza-i sfatul."-Susanna Tamaro.-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Daca
as putea sa adun toate gandurile minunate,visele si sperantele ,toate dorintele si pasiunile vietii mele in buchete
mici, si sa le prind in manunchiuri de flori,sa ma agat de ele
si sa ma inalt spre cer...as simti fericirea divina,care mi-ar inunda
sufletul si inima cu rauri de sentimente calde,dulci si parfumate si sa le prind in manunchiuri de flori .Spun asta pentru ca abia acum eu vad viata ca un amalgam de sentimente,impletite cu dorinte si vise...cu emotii si trairi sufletesti. Viata este unica,sublima si nu permite grad de comparatie...dar daca ne vom deschide bine ochii,atunci vom putea vedea ca este plina de frumusete, culoare ,parfum, de iubire si speranta... de impliniri si vise... de momente si amintiri.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
"Viaţa îţi oferă pe rând porţii din fiecare
stare sufletească; de cele mai multe ori, de singurătate. Pe cele din
urmă, ţi le oferă gratuit, şi nici măcar nu te întreabă dacă le vrei ori
ba. Nu poţi fi înţeles decât de cel care trăieşte experienţe
similare. Nu poţi fi înţeles decât de cel care simte ca tine. De multe
ori, ai lângă tine oameni care se dau în vânt după orice place ochiului,
după orice este în trend, doar după ce simţi tu, nu. Nu ai cum să le
explici motivul nefericirii tale, nu ai cum să le explici nemulţumirea
ta, nu ai cum....şi poate că nici nu vrei să mai vorbeşti despre asta.
Nu vrei pentru că până şi pentru tine e greu să înţelegi. Tot ce vrei în
acele momente, este doar să-ţi urmezi paşii spre niciunde, spre
nicăieri...."-sursa O viata de om.-
Viata este ca o partenera care te insoteste clipa de clipa, cu ea si prin
intermediul ei iti implinesti Destinul si parcurgi drumul de la inceput la sfarsit si de la minus la plus infinit.Si cum sa nu fie
ea, viata, ca o iubita complicata si capricioasa. Nu sunt vietile
noastre asa ! Cand mai bune, cand mai putin bune, cand mai
zambitoare sau...cand mai triste si mohorate .Viata...este atat de greu sa o intelegi...chiar ca pe o
iubita complicata si capricioasa.Si cu toate astea... o iubesc infinit si multumesc Domnului pentru fiecare clipa mai plina sau mai seaca.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Noi
suntem ca un cantec...un cantec care nu se poate canta niciodata
de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te
spre sfarsit. Pe parcurs, in timp ce canti inca si muzica te imbata...iti
dai seama ca sfarsitul se apropie
totusi, oricat l-ai amana. Incerci sa lungesti putin notele, dar asta
nu da cantecul inapoi...amani doar sfirsitul. Te incapatanezi sa nu recunosti ca
orice cantec are un sfarsit. Oricat ar fi de frumoasa o melodie, vine o
clipa cand ea este acoperita de tacere... iar tacerea este mai puternica decat muzica.
Sunt unele momente pe care le-am trait, avut, respins sau
acceptat, iar in trecut, am facut mii de greseli ce am vrut sa le
uit...dar oare omul nu are ceva de invatat din ele?Stim cu totii ca viata
este alcatuita din trecut, prezent si viitor...si ca uneori este plina de frumusete si
mister,tocmai pentru a avea acea dorinta fierbinte de a trai.De multe ori privim in trecut la clipele si starile noastre sufletesti si iti dai seama ca viata ti-a oferit nenumarate sanse,pe care le-ai ratat cu voie sau fara voie,iar
in locul zambetelor si al fericirii,nu au ramas decat
lacrimi,tristete si amaraciune.Asa e omul...mereu isi doreste ceva frumos de la viata. Macar o scanteie de
speranta!.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Am sa incep cu un citat din Dr. Jeffrey Borenstein-Libertatea este acea clipa intre momentul in care cineva iti cere sa faci ceva si momentul in care te decizi cum sa-i răspunzi.-
Cred ca nimic nu
este mai bun si frumos decat libertatea si sanatatea,si indiferent de
ceea ce ni se intampla in viata,suntem facuti sa trecem peste toate.Nu tot timpul reusesc sa fac tot ceea ce imi propun...si de multe
ori chiar am incercat prin tot felul de metode sa-mi fac unele prioritati,dar singura mi-am dat seama ,ca cel mai important lucru in viata, este acela care a contat pentru mine...ca ma simt fericita, implinita si stiu ca merita sa ma trezesc si a doua zi cu pofta pentru o viata minunata .Asa ca merita si meriti sa-ti traiesti viata asta...viata mea si viata ta.
”Stăteam
şi mă întrebam deunăzi care ar fi dorinţa mea cea mai mare pe care nici
măcar Dumnezeu n-ar avea puterea să mi-o îndeplinească. Şi atunci m-a
trăsnit un gînd ce părea curată blasfemie: să-i iau locul marelui
creator! Eram sigur că nu va renunţa niciodată la poziţia lui supremă în
faţa unui biet muritor! Dar, analizînd şi mai bine situaţia, mi-am dat
seama că şi pe asta o înfăptuieşte de fiecare dată cînd venim pe lume
sau murim. Dumnezeu face schimb de locuri cu oamenii şi oamenii fac
schimb de locuri cu Dumnezeu.” - Ionuţ Caragea-
