Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 30 noiembrie 2011

Suntem o mana de oameni singuri ...

   

Aceasta este Romania noastra...asa a ajuns datorita ilustrilor nostri conducatori,naivi si nepriceputi mai ales in ultimii cinci ani...bine sa nu se inteleaga ca in categoria asta nu intra si ceilalti...toti sunt o apa si un pamant...ei sunt raspunzatori de dezastrul de trista amintire , care va ramane mult timp in istorie si in mintea romanilor. Romania care era o tara bogata...acum nu mai produce nimic...decat someri pe banda rulanta...am plecat de la zero in 1989 si acum am ajuns la datorii externe uriase...am ajuns sa muncim pe o zi pe alta...suntem umiliti si badjocorati  de catre cei ce ne conduc cu legi care nu se respecta. Am vrut democratie...democratie am gasit...exact ca un castel de nisip calcata in picioare de bocancii autoritatilor.Ar trebui sa spun astazi La multi ani Romania...o spun pentru ca imi iubesc tara...dar urasc enorm de mult pe cei care ne-au trasat astfel destinul...pentru ca in Romania mor oameni cu zile,nu de lenesi ci pentru ca nu mai au locuri de munca...se petrec crime politice...este o tara in care se dau legi si nu se respecta nimic...este o tara fara reguli,cu indivizi pusi pe capatuiala din averea statului. Romania nu este o tara corupta...ci o tara tradata si pradata de hoti. Am ajuns sa cred ca suntem o mana de oameni singuri in care grija statului fata de cetatean nu mai exista.
Astazi se vorbea la Tv despre coplata...oare cati oameni isi vor permite si acesta prostie inventata... Daca la inceput Basescu Traian ne-a mintit cu sloganul "Sa traiti bine"...acum ne aminteste prin politica care o duce "Sa muriti bine"...oricum suntem prea multi si ii incurcam.
 Videoclipuri sunt luate de pe youtube.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 20 noiembrie 2011

Singuratatea mea este linistitoare...

Chiar daca am sa fiu acuzata de dedublare...imi asum acest risc si am sa scriu despre singuratate si sinceritate...nu ca as fi singura...sunt  o fiinta de pe acest pamant prea bogata inconjurata de oameni cu suflete mari. Nu imi este teama de singuratate ...singuratatea mea este linistitoare...ce ma nelinisteste este jungla de afara. Cateodata este foarte greu sa stai  de vorba cu tine,sigur cu conditia sa fi sincer ...este o lupta pe care o porti cu tine si cu imaginile celorlalti. In camera sinceritatii unde esti singur trebuie sa poposim mai des ca sa-ti auzi bataile inimii...acolo poti sa-ti raspunzi propiilor acuze...pentru ca acolo ne intalnim cu totii intr-o buna zi. A fi sincer cu cei de langa tine necesita o doza mare de curaj pentru ca poti fi taxat imediat... sunt momente in viata cand sinceritatea fata de tine insusi  este lucrul cel mai important...de aceasta sinceritate depinde viitorul tau si a celorlalti. Da ...eu cred cu tarie ca trebuie sa fim sinceri...pentru ca este dovada suprema ca nu incercam sa tragem viata in piept....ea este o  calitate  nobila...tot ceea ce trebuie sa facem este sa spunem adevarul in fata fara sa ranim...caci tare greu se vindeca ranile sufletului.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Paginile din viata mea...

Desi cu riscul de a ma repeta ,spun mereu ca viata este o lupta continua...daca ne-am gandi ca la o experienta mai mare,poate am sti sa ne alegem mai cu grija drumurile in viata...am fi mai atenti la bagajul amintirilor si nu ne-ar pasa de trecerea anilor...dar din nefericire suntem limitati si noi suntem constienti de acest lucru...urmarim cu teama firicelele de nisip din clepsidra vietii...fiindu-ne teama de ultimul firicel. Niciodata nu mi-au placut oamenii care nu doresc sa intoarca pagina vietii...care stau la o pagina jumatate de viata...inseamna ca acea pagina este irosita si nu au puterea sa mearga mai departe. Mie imi plac toate paginile din viata si asta ma face sa spun ca stiu mai multe...pot mai multe decat la prima pagina si asta nu poate sa ma faca decat sa zic "Multumesc  Doamne'' pentru ca am mai trait o zi .

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriela.

duminică, 13 noiembrie 2011

Au amnezie totala...

Omenia,dupa parerea mea este luxul suprem...ca sa-ti permiti omenia,trebuie sa fi multumit de viata ta si de tine...iar pentru asta trebuie apreciat frumosul din jurul tau...dar numai frumosul adevarat,nu cel poleit in ambalaje stralucitoare. Astazi cred ca am ajuns la saturatie...chiar nu as vrea sa fiu agresiva in limbaj,dar m-am saturat de PDL-eii astia in general,aproape ca nu mai pot sa ma gandesc la ei ca oameni...nu sunt oameni...ei nu au treaba cu romanii,cu locurile de munca,cu traiul mai bun...ei se gandesc cum sa stea mai mult la guvernare si sa fure tot ce se mai poate. Nici cu ceilalti nu imi este frica...si astia sunt o apa si un pamant. Astazi am fost la un restaurant cu niste prieteni si pe cine vad la masa alaturata...pe senatorul PDL...pe deputatul PSD...pe consilierul PNL...ce sa va mai spun,toate culorile politice  si-au dat intalnire  pentru  afacerile lor. Efectiv m-i s-a facut scarba de ei...eu ii vad in mintea mea dezumanizati complet ,fara valori materiale si needucati...niste infatuati care cred ca in acesti ani ei vor ramane eterni...toti sunt o sleata de hoti care nu alearga decat dupa ciolan...iar conceptul de tara...de roman...de interes national nu exista in mintea lor...au amnezie totala. Nu pot decat sa va spun: sa va fie rusine...a-ti nenorocit o tara si un popor.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Oameni cu fruntile incretite...

Observ din ce in ce mai mult ca lumea se grabeste...daca nu esti atent dau peste tine,nimeni nu mai are timp pentru celalalt...nimeni nu se opreste o clipa sa priveasca frumosul din viata asta. Multi cred ca fericirea sta in bani...in multi bani,muncim  si muncim dar niciodata nu ne trezim la realitate ca fericirea nu se cumpara in rate.Parca m-am molipsit si eu  cu aceasta stare...cu toate ca nu imi lipseste nimic...stiu eu ?...poate daca as putea fi fericita mereu...dar ce prostii scriu acum...cine oare mai este fericit pe timpurile astea ? Vad numai oameni necajiti cu fruntile incretite...absenti si care cred ca te observa numai daca ii calci pe picioare. Este foarte trist pentru ca astfel de oameni nu mai au timp sa zambeasca,sa se bucure de viata...efectiv nu mai au timp pentru ei insasi. Daca stau sa ma gandesc...ma consider un om norocos din mai multe motive si spun asta facand referire la viata mea...si stiti de ce ?...pentru ca astazi am vazut un om in scaun cu rotile si mi-am imaginat ce fel de viata are acel om...si atunci mi-am zis ca Dumnezeu ma iubeste si tine cu mine. Va intreb pe voi...oare fericirea se masoara in zambete...eu zic ca da...doar ca este atat de greu sa te simti fericit cand altii nu sunt.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 11 noiembrie 2011

Acesti oameni sunt slabi...

Toate ziarele,stirile tv vuiesc despre sfarsitul lumii...cica astazi este marea apocalipsa. Nici o secunda nu am crezut acest lucru...daca stau sa ma gandesc nici nu mi-ar fi frica...prin cate am trecut eu chiar nu mi-ar pasa. Dar in ziua asta care se anunta periculoasa...am facut un bine...o vorba buna pusa exact la locul potrivit,incat am facut un om fericit. In general sunt multumita  cand pot sa ajut pe cineva intr-o problema grava si vitala. Am intalnit multi oameni prefacuti...si eu am apelat la oameni care nici prin visele mele cele mai rele nu credeam ca voi fi refuzata...dar sa intamplat...pentru ca unii uita foarte repede ca undeva...candva in timp,ai fost om cu ei si bineinteles dezinteresat. Niciodata nu mi-au placut oamenii falsi care isi ascund partile intunecate de ochii lumii...nu-mi plac oamenii care afiseaza altceva in fata celuilalt...care nu stiu sa fie ei insisi ...nu-mi plac cei care le este frica sa te priveasca in fata...acesti oameni sunt slabi...se dezbraca de masca care o poarta numai in fata lor...si asta cred ca este groaznic pentru ei...pentru ca atunci cand raman singuri cu ei...strang din dinti cateva ore , zile sau chiar toata viata . Nu...nu -i invidiez de loc. Repet...sunt fericita ca am reusit sa fac un bine...si acest lucru are un nume care se numeste bucuria pentru cel de langa tine...dar din pacate noi nu o mai facem din omenie si suflet...si atunci doare...cel putin pentru mine.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 10 noiembrie 2011

Asa a fost viata mea ...

Pentru mine fiecare bucata de viata este traita in acordurile pianului...de fapt este o pianina cumparata de parintii mei in clasa  intaia...care mi-a fost cea mai mare prietena si in copilarie...dar si acum. Imi aduc aminte ca veneam de la scoala,mancam apoi fugeam pentru trei ,patru ore la scoala de muzica unde studiam pianul si teoria muzicii...apoi veneam acasa sa imi fac lectiile pentru scoala. Chiar nu ma pot plange...asa a fost viata mea scolara pana la liceu. Inca de atunci pot spune ca pianul a fost prima mea dragoste...si ramane singura modalitate eficienta de a ma linistii si a-mi face viata mai frumoasa. Si astazi cand ma asez la pian...ochii imi zambesc de fiecare data cand interpretez ceva...ma face sa ma simt plina de energie. Fiecare clipa traita...fiecare moment...reprezinta o amintire ...un gand care toate fac parte din viata mea.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

marți, 8 noiembrie 2011

Sa fim sinceri...umani...

A fi sincer astazi cred ca este o mare greseala...sigur eu sunt de parere ca sinceritatea reprezinta o calitate de onoare a unui om...dar din pacate nu mai corespunde in zilele noastre. Orice om atunci cand este la necaz are nevoie de incurajare...de o mana intinsa...care cel mai adesea nu vine de la cei pe care i-ai crezut ca sunt cu tine. Este foarte greu si chiar dureros sa-i vezi pe cei care le-ai intins o mana candva...la timpul si momentul potrivit...se retrag ca niste lasi sau iti mai dau o lovitura ca bonus ca sa te doboare mai repede...si totusi avem nevoie de prieteni...avem nevoie de oameni in jurul nostru...dar trebuie sa invatam sa fim sinceri...umani...iertatori si iubitori.
Vreau sa multumesc inca o data celor care mi-ati trimis mesaje minunate de ziua mea, vreau sa va multumesc voua din blogosfera,celor de pe facebook si nu in ultimul rand celor care m-au felicitat  telefonic.  Pentru mine a fost o zi superba pentru ca am realizat ca sunt oameni care nu m-au uitat...colegi...fosti colegi...prieteni de suflet si prieteni virtuali.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 7 noiembrie 2011

Pentru mine...

De ziua mea nu-mi doresc decat sa fiu sanatoasa...nu-mi doresc lucruri materiale...pentru mine nu sunt importante. Vreau sa realizez ce am realizat si in acest an,vreau sa stiu ca exista oameni care sunt langa mine..si vreau sa fiu inconjurat de ei... iar ei de mine.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Ca el...sunt multi.

 Cata vointa si cat caracter...este emotionant pentru mine...cat de ambitioasa si optimista sunt eu,recunosc ca daca as fi fost in locul acestui tanar ...sigur as fi clacat.  Raman la convingerea ca unii trebuie sa lupte toata viata ...pe cind unii au totul,si desi au totul isi bat joc si de ceea ce au.Cat de mult am invatat de la aceasta persoana ,am vazut ...suferinta, speranta,  lupta...acest tanar mi-a dat cea mai tare lectie din viata mea...el a inteles cat de important este ca are o viata, ca  viata este un noroc pentru el si un dar de nepretuit...el a inteles ca pentru a  visa si a merge mai departe nu ai nevoie de maini si picioare...ci numai de suflet. Aceste persoane ne ajuta de multe ori prin ceea ce sunt .... de multe ori iti dai seama ca altii intradevar sunt loviti de viata prin astfel de necazuri....dar insusi ei reprezinta o demonstratie ca depinde numai de noi...de vointa noastra de a lupta...depinde mult de forta din noi...nu trebuie sa ne lasam batuti niciodata in fata sortii..am considerat mereu ca viata ne este daruita cu un scop anume.  Urmariti acest videoclip si ve-ti vedea cat de norocosi suntem noi in viata...acest om merita tot respectul si recunostiinta noastra  si mai ales ceea ce se cheama invingator.



 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 3 noiembrie 2011

Un inger ridicat la cer...

Astazi nu vreau sa scriu nimic de la mine,navigand pe  internet am dat peste blogul fetitei bolnave de leucemie  Selena Daria Vlad...benerul ei este pus si pe blogul meu alaturi de alti copii bolnavi.Am sa spicuiesc cate fraze ce se afla pe adresa  http://selenavlad.ro/.
Selena atat de puternica, cu ochisorii plini de dragoste, o lectie pentru noi,  o fetita aleasa de Domnul Dumnezeul Nostru pentru un canon atat de greu, doi ani si jumatate de suferinta pe care a indurat-o cu curaj si zambind de fiecare data stiind ca va veni clipa cand va trece totul, nu insa cum credeam noi ca va trece. Selena indraznesc sa spun ca s-a pregatit duhovniceste pentru aceasta plecare si ca de acolo de sus ne va calauzi, sa ne traim viata cat mai aproape de Dumnezeu. Ne-a lasat o multime de mesaje pline de intelepciune pe care incet incet le vom intelege .Selena s-a nascut intr-o zi cand luna era pe cer si a plecat intr-o zi cand printr-o negura de nori atunci cand sufletelul ei ne-a parasit a stralucit un soare puternic, patrunzand pe fereastra dandu-i stralucire ireala, facandu-ne sa ne intrebam “cine a fost Selena?” atat de frumoasa si de blanda, de calda si plina de mila pentru suferinta noastra. "

 E trist...e foarte trist...viata isi face singura propiile alegeri...de ce?...nu stiu si n-am sa stiu niciodata.
Chiar nu pot sa mai scriu nimic...am sa mai las poza micutei Selena o perioada pe blog,apoi am sa caut benarul unui alt copilas bolnav...cine stie...poate va avea mai mult noroc.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Un alt fel de timp...

Am ajuns sa-mi fie dor de o lume normala,cu oameni buni in care vezi lumina in ochii lor,cu acea energie care iti da putere ...chiar nu stiu ce sa intamplat cu ei...de ce sunt atat de greu de  gasit,de ce au ramas atat de putini...de ce au disparut. Sunt fericita ca am trait si in alt fel de timp ,cu alt fel de oameni...atunci aveam liniste...aveam valori, parca era mai multa decenta si bun simt...aveam mintea si inima deschisa sa ne visam visele. Vreau nu vreau trebuie sa accept ca oamenii se schimba...niciodata nu am vrut sa cred asa ceva,dar se schimba din pacate doar in rau.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

luni, 31 octombrie 2011

Traiesc si nu regret nimic ...

Traiesc...iubesc...invat si zambesc...cu bune cu rele trebuie sa traiesc. Poate va intrebati  de ce inchei eu cu "Trebuie sa Traiesc"...pai asta-i crezul meu....si a functionat. In clipa cand am aflat ca am cancer am luat o agenda si in fiecare  dimineata cand ma trezeam,notam ziua data si aceste cuvinte cu care v-am obisnuit. Trebuie ... traiesc si nu regret nimic din ce am facut...din ce m-i s-a intamplat...traiesc dupa regulile societatii in care traim,care in ultimul timp m-a dezamagit complet,dar mai ales traiesc dupa regulile si principiile mele in care cred cu adevarat...mereu m-am ascultat pe mine si am actionat asa cum am simtit eu. Sunt zile in care traiesc,in care plutesc de fericire si zile in care tristetea si durerea ma innebunesc...sunt momente in care ma prabusesc interior...urasc aceste momente de slabiciune pentru ca le am si eu ca orice om...inteleg foarte bine este perfect uman sa am astfel de stari. Da...am zile cand sunt slaba...cand simt ca ma doboara ceva...da...eu cea optimista,cea puternica...dar promit sa lupt si sa nu mai am astfel pe sentimente. Multumesc frumos pentru comentariile facute la postarea anterioara,au fost cuvinte de incurajare care m-au emotionat si m-au adus cu picioarele pe pamant...multumesc frumos prieteni virtuali.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 30 octombrie 2011

Prea greu de vindecat...

Am multe intrebari in minte,un mare nod in gat si ...o lacrima care curge pe obraz...sau adunat atatea in sufletul meu...credeam ca sunt puternica...dar se vede treaba ca m-am inselat....chiar nu-mi dau seama cum am ajuns in acest punct. Ma doare sufletul...am un gol imens care cred ca nu va mai fi umplut niciodata...in momentul de fata simt o mare furtuna care trece ca un tavalug peste mine...furtuna deobicei trece,dar cea din sufletul meu...nu stiu. M-am luptat mereu cu viata si mereu am facut cate un pas inainte...dar acum refuz acesta lupta personala pentru ca sunt constienta ca nu fac altceva decat sa-mi chinui sufletul in ceasul cel rau. Stiu...pentru dureri ai nevoie de medicamente...dar cand te doare sufletul ...este prea greu de vindecat.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

joi, 27 octombrie 2011

Eu stiu ca trebuie sa sper...

Dupa cum ma stiti sunt o optimista,sunt o visatoare care nu numai ca visez,dar ma lupt pentru tot ceea ce cred eu ca se va realiza. Daca mi-as pierde speranta...cred ca nu as mai fi eu...dar ceea ce nu cred ca se va intampla la mine...daca doar pentru o secunda  as simti sa nu mai sper,atunci nu voi mai spera...pentru ca stiu si simt cand ceva  nu se finalizeaza...dar nici atunci in sufletul meu nu ma voi da batuta. Eu stiu ca trebuie sa sper...pentru ca am pentru ce...iar speranta este si va fi in sufletul meu intotdeauna.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 26 octombrie 2011

Face parte din istoria noastra...

Nu am scris de trei zile...nu pentru ca nu as fi vrut,dar de o perioada de timp sunt foarte ocupata si asa cum ma stiu incapatanata si ambitioasa,sunt preocupata cu niste proiecte care sigur am sa le duc pana la capat...stiu mai este un pic...dar finalizarea va fi asa cum vreau eu. De cateva zile se tot vorbeste in media despre regele Mihai...despre rege imi vorbeau si bunicii mei si ca sa fiu sincera pe atunci imi pareau niste povesti...apoi pe timpul comunismului ascultam si eu ca orice om curios la Europa Libera si chiar prindeam mesajul regelui catre romani.Nu sunt monarhista,din contra am fost comunista,m-am zbatut pentru acel carnet de partid...aveai carnet...dar si avansai...de fapt ca si  acum ai carnet de partid...ti se deschid toate drumurile...nu agreez nici un partid politic pentru ca in opinia mea nu prezinta incredere ,dar azi am inteles ca vrem nu vrem...regele reprezinta istoria noastra...face parte din istorie. Nu mi-a placut de Basescu Traian atunci cand a fost intrebat daca are de transmis ceva  regelui de ziua sa. Un presedinte al tuturor romanilor asa cum se considera d-lui,nu are voie sa raspunda cu intrebarea "nu am ce sa transmit." Totul tine  ...de educatie...de cei sapte ani de acasa...de cultura ...de bun simt. Numai prin faptul ca prin concertul de aseara...regele Mihai a adus Europa la noi acasa...este o victorie pentru noi si am mai inteles ca regele la cei 90 de ani este o sursa de demnitate sufocata intr-o tara de demnitari nedemni,iar cuvintele pe care le-a rostit in Parlamentul Romaniei,da dovada de intelepciune,rafinament ,diplomatie si educatie.
Presedintele Basescu  nu poate sa inteleaga ce inseamna personalitatea Regelui , pentru ca el nu va inseamna in istoria acestei tari nici macar jumatate din ceea ce inseamna Regele Mihai...jumatate este prea mult...La multi ani Majestate si sa va dea Dumnezeu sanatate.  Rusine domnule presedinte, premier si toti din PDL...el face parte din istoria noastra ...un La multi ani... nu iti era greu sa-i transmiti regelui Mihai...mie personal ca cetatean roman imi este rusine ca am un astfel de presedinte...nu am ce sa-i cer unui om lipsit de educatie si bun simt sa aiba respect pentru valorile morale si spirituale a unei natiuni. Cred ca am vorbit prea mult despre acest subiect...sincer nu as fi vrut...dar nu pot accepta ca unii sa renege istoria .

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

duminică, 23 octombrie 2011

Nu regret nimic...

Viata m-a invatat sa privesc mereu inainte. Adevarul este ca toata viata mi-a placut sa invat...la scoala,la facultate,apoi in plan profesional...mi-am dorit orice sa cunosc,sa ma informez ...sigur o sa spuneti ca nu sunt prea modesta...dar asta este. Am avut ceea ce mi-am dorit,am facut exact ceea ce am vrut...incat nu imi este frica si nici rusine sa privesc in orice parte. Daca privesc inapoi...nu regret nimic...iar inainte privesc cu multa incredere pentru ca inca am multe planuri de realizat...incat privesc in sus si zambesc...zambesc pentru ceea ce mi-am propus sa ajung si ceea ce am ajuns deja.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

miercuri, 19 octombrie 2011

Uitam...

Pe zi ce trece ajung la concluzia ca astazi am ajuns ca niste roboti,am uitat lucrurile in care am crezut,chiar am uitat sa mai credem in ceva...si am uitat ca viata e prea scurta sa facem lucruri care nu ne plac...e prea scurta ca fim egoisti...e prea scurta pentru a schimba lumea. Traim mereu intr-o rutina si ne trezim numai atunci cand ne scutura ceva...uitam sa traim,muncim pe branci pentru niste banuti...o luna...un an...ani...griji peste griji...si uite asa viata sa dus. Uitam ca fiecare zi traita este o ocazie deosebita,pentru ca fiecare zi este unica in felul ei...nici nu stii  cand 20 de ani se fac 30...30 se fac 40...si tot asa,pana ajungi sa-ti consumi creditul de zile...faci inventarul si toata fericirea se rezuma la cariera si obiecte de adunat.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Cristian Florin Saiu...putem si noi salva cu un sms la 848.

Cristian Saiu, un puşti de 13 ani, a fost diagnosticat cu diabet zaharat în anul 2003 şi cancer osos în anul 2010, în urma unor investigaţii întreprinse de medici, după ce a suferit un accident cu bicicleta. Mama
lui Cristian a murit tot de cancer cu 2 ani in urma. In prezent, Cristi urmeaza un tratament cu citostatice pentru celulele canceroase depistate si la plamani.Pentru a fi un copil normal, are nevoie de o proteza, al carei cost nu poate fi suportat din pensia de handicap si din pensia tatalui (costul
este de aproximativ 16.000 Ron).
Cazul relatat pe larg, cu fotografii, este aici pe blogul lui
http://cristisaiu.daruindveidobandi.com/

Am scris despre acest baietel vazand cazul la televizor...am dat si eu SMS la 848 de pe toate telefoanele care le am...cine citeste ...si daca doreste si simte din suflet ca poate sa ajute...l-as ruga sa o faca...cu un simplu sms nu saracim. Este groaznic pentru un om mare sa fie diagnosticat de cancer...dar pentru un copil de 13 ani. Infiorator...nu puteti avea idee ce înseamnă durerea unui om bolnav de cancer. Nu se compară cu absolut nimic... ai vrea să urli... să zbieri... dar nu poţi...si doar gemi mut, cu ochii măriţi de spaimă, cerşind ajutorul celor din jurul tău, ajutor pe care ei ar vrea să îl dea, dar nu au cum. Ai momente cand plangi implorând ajutorul oricui, cerşind câteva clipe de viaţă în plus... ai vrea să mai vezi o dată lucrurile pe care le-ai iubit... oamenii lângă care ai stat.  Asta este cancerul,o boala cumplita pentru un om matur...dar pentru un copil.
 El este Cristi...un baietel de 13 ani,cu un picior amputat si care ...spera la o sansa la viata...la o copilarie cat de cat normala..Aceasta sansa nu vine de la guvernantii nostri...de la statul nostru de drept, vine de la noi oameni buni...cu pic cu pic se aduna. Mi-e frica si acum sa povestesc despre momentele prin care am trecut acum 3 ani de zile, cand practic am pierdut un an din viata prin spitale, tratamente si tot tacamul. Totusi, incerc sa nu ma plang, puteam sa pierd tot... intr-un final ma consider norocoasa ca am scapat.Cand vine vorba de cancer,tot ce se intampla si cand se intampla,este…inexplicabil...este greu pentru cel bolnav si infiorator pentru cei din jur.
 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

vineri, 14 octombrie 2011

Am inteles...

De vreo doua zile sunt vesnic nemultumita...am dureri groaznice de cap...sunt nemultumita de ce vad la Tv...as vrea sa fac mai multe lucruri,dar din pacate nu tin de vointa mea. Sunt nemultumita de nepasarea oamenilor...parca sunt adormiti...parca nu mai stiu sa traiasca...parca nu mai stiu ce inseamna orgoliul de a fi om...ne-am transformat in niste animale care lupta pentru supravietuire...ne furam intre noi...ne omoram.
Oare cine ne-a adus in halul asta? Sa mai comentez...nu are rost...pentru ca stim cu totii cine sunt vinovatii.Am inteles ca provocari in viata mea vor fi tot timpul...dar cel mai important este sa-mi pastrez credinta pentru a merge mai departe...si pentru asta am nevoie de convingere,curaj si tarie. In fiecare zi imi propun sa fiu mai buna,dar uneori ...ratacesc drumul...ma pierd...si cad in capcanele orgoliului...caci de asta nu duc lipsa,apoi imi revin si-mi spun ca trebuie sa ma bucur de tot ce are viata de oferit...pentru ca sta in mainile mele sa-mi fac viata mai frumoasa.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.