Am pus acesta melodie in memoria marelui compozitor Cornel Fugaru care sa stins din viata astazi exact la un an de la moartea Madalinei Manole....imi pare nespus de rau ca incet incet ramanem fara valori.In fine... asa e viata...mare pacat. Astazi m-am asezat la pian si am incercat sa cant mai multe partituri care stateau de mult intr-o mapa uitata de timp....si mi-am adus aminte de profesoara mea de pian...o doamna nemtoaica extrem de draguta.Este atat de liniste in mintea mea acum incat parca imi vin in minte secvente de demult...incerc sa nu mai gandesc pentru ca aceste amintiri sunt minunate si sufletul meu este trist...de ce?...pentru ca a trecut timpul ...acest timp care nu iarta pe nimeni si in care atunci nu aveam nici o grija decat scoala,pian,balet si sport...ce vremuri minunate...as vrea sa le mai traiesc macar o data.
gabriella.
Intr-adevar, pierdem valori. Imi place mult melodia, cat despre Madalina Manole... pur si simplu ii adoram vocea! Pacat...:(
RăspundețiȘtergereGaby,imi pare rau de piciorul tau,sper ca a trecut,a fost doar o calcatura aiurea,nu?Da timpul trece si alorile noastre nationale se sting,asa cum se stinge si fiinta nationala.Sa mai speram intr-o minune? Cine stie....!Te sarut cu drag.
RăspundețiȘtergerefrumos... Amintirile astea...:d:)
RăspundețiȘtergere:)) scuze! data viitoare pune doar un comentariu, scriu de pe telefon momentan si uneori imi mai face figuri asa ca in loc de unul ajung mai multe comentarii:d
RăspundețiȘtergerece frumos, si mie imi place sa cant la pian dar nu stiu:((
RăspundețiȘtergere:D:D
poate o sa invat si eu candva...
pai, asa este timpul e crud nu asteapta pe nimeni, si din pacate nu noi hotaram cand ne terminam viata aici...