Cred ca ar trebui sa pretuim mai mult bucuriile si clipele unice de langa noi...chiar daca trec ca gandul...si sa ne uitam mai mult la soare decit la nori. De ceva timp constat ca in jur sunt tot mai multi oameni care sufera...totusi parca nu auzeam la tot pasul vesti triste peste vesti triste. Este o realitate dura...raul parca se inmulteste si totusi fiinta umana supravietuieste...are ambitia sa mearga mai depaerte. Nu stiu cat si cum ne putem controla vietile... stiu doar ca trebuie sa ne oprim o clipa din goana asta...sa ne uitam in jur unii la altii si sa spunem...oare merita?
gabriella.
Eu cred ca merita, asa am vazut un film cu un tip care oprea timpul cand vroia, uimitor, daca am putea si noi opri asa timpul si am sta sa analizam pe fiecare cred ca am face niste descoperiri la care nu ne-am astepta in mod normal.
RăspundețiȘtergereMie nu-mi plac oamenii tristi :-s
cămerită sau nu,vrem nu vrem trebuie să ne ducem destinul până la cap...şi deşi se face tot mai des propagandă ideii prin care trebuie să îmvăţăm să depindem unii de alţii,eu spun că tocmai aici este neacazul, că nu putem fi independenţi în totalitate,şi dependenţa de semenii noştri,de sistem de cei apropiaţi ne face nefericiţi în mare parte a vieţii..ce spun eu aici sună a egoism..desigur,dar dacă cineva ar analiza acest aspect mai profund,mi-ar da dreptate..din păcate destinul e cel ce ne dirijează vieţile...din păcate!
RăspundețiȘtergere