Sunt oameni care fac orice pentru a-si atinge scopurile...

 
In ultimul timp am intilnit multi oameni ipocriti...trebuie sa fie foarte obositor sa te gandesti sa fii mereu altcineva decat esti tu in realitate...oricum ipocrizia este prea mare incat ei sunt concentrati la strategia lor ca sa nu se vada scaparile care ii tradeaza. Intotdeauna am fost o femeie care mi-a placut sa fiu pregatita si informata. Am lucrat zeci de ani la o companie mare de strategie nationala pe care vinzatorii de tara au dat-o pe doi lei...si zic eu mi-am facut treaba ca la carte si nici profesia mea nu mi-am facut-o de rusine. Am muncit enorm de mult...chiar cu pretul vietii caci nu aveam timp de doctori...dar cand am simtit ca totul se duce de rapa...ca deh asa sunt patronii straini...eu si sotul meu am cerut sa plecam...dar nu cu mana goala...pentru ca au fost anii nostri munciti cu seriozitate...ani de zile am facut naveta saptamanal la 200 km de casa. Aseara am auzit de la colegii mei ca acesta companie desfinteaza posturile si le relocheaza in alta localitate...unde vor da concurs pe posturi mai putine si cu alta tematica  decat lucrau ei.Stiam de pe atunci ca se va ajunge aici...cei care nu promoveaza concursul vor fi dati in somaj. Am scris un post in acesta luna despre ziua sefului meu,de fapt fostul sef...un om remarcabil,care din pacate datorita bunatatii si bunului simt...a fost dat la o parte luindu-i locul o fosta colega. Intotdeauna am spus ca strainii nu au mama si tata...ei nu promoveaza valorilor...nu au nevoie de oameni pregatiti,ci de acele marionete  care sa le invirte pe degete asa cum vor ei. Sunt colegi care au rate la banci,familie,casa de intretinut...noi romanii nu suntem obisnuiti sa plecam cu catel si purcel sa muncim in alta localitate din tara. Aceasta colega nu a avut bunul simt sa-si informeze si sa-si priveasca in fata omul care ia fost sef patru ani...si sa-i spuna ca a fost ea numita in locul lui. Eu nu ma mir de nerusinarea unora pentru  ca asa sa intimplat si cu sotul meu...zeci de ani a fost sef serviciu resurse umane...pana sa milit de un coleg care incercase sa sape pe directorul economic...la luat la el in birou si bineinteles omul a facut ce avea in gena.Ne intilnim si acum pe strada cu oameni care ii string mana si-i multumesc ca  a reusit sa le intinda o mana atunci cand au avut nevoie...iar despre actualul numai injuraturi. Cred ca este destul de obositor sa traiesti intr-o lume falsa sa incerci sa fi ceva ceea ce nu te reprezinta...iar oamenii sa te placa doar pentru masca pe care o afisezi...sunt sigura ca mai devreme sau mai tarziu acesti oameni se vor lasa  descoperiti.Lumea a devenit din ce in ce mai rea...sunt oameni care fac orice pentru a-si atinge scopurile...mint cu nerusinare...calca totul in picioare...dar masca asta a lor devine un obicei...multi dintre ei se tem sa o dea la o parte...pentru ca sau pierdut de mult pe ei insasi.... Pacat...

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.