Totalul afișărilor de pagină

marți, 7 august 2012

Prietena mea Paulina...a murit.

Astazi am primit un mesaj pe facebook de la fica prietenei mele Paulina din Bacau ca "mama a murit". Pe Paulina am cunoscut-o la spitalul Fundeni din Bucuresti,era  ca si mine pentru radioterapie si amandoua am fost diagnosticate de cancer...Paulina avea tumoarea pe creier. In Fundeni mi-am facut  prieteni incepand de la copii pana la doamne si domnisoare de toate varstele . M-am legat din prima clipa cu sufletul de ea pentru ca era foarte placuta,vesela si cu bun simt. Astazi  am primit vestea cu lacrimi in ochi...nu stiu de aseara aveam o stare ciudata...si nici acum nu-mi revin...cu Paulina nu mai puteam comunica la telefon  pentru ca nu mai reusea sa articuleze cuvintele si pentru a nu  pune-o intr-o postura jenanta vorbeam cu Adina ,fica ei. Stiu...fiecare om are niste zile date de la Dumnezeu iar cand acele zile  se termina nu ai absolut nici o scapare. Orice as face nu-mi pot lua gandul de la ea ! De ce oare viata este mult prea aspra cu unele persoane, cand totul merge perfect sau aproape perfect,atunci se intampla o nenorocire si ne ia persoanele dragi  de langa noi. Imi dau seama ca este normal sa ma doara sufletul...este normal sa ma afecteze orice imi aduce aminte de ea acum....amintiri frumoase petrecute impreuna doua luni de zile,chiar daca noi eram in starea acea...mai mult ea imi facea zilele frumoase pentru ca era o persoana optimista , vesela si cu pofta de viata.  Habar n-am ce sa mai scriu… si cum sa scriu...sunt incapabila sa mai gandesc ceva. Imi dau seama ca a trecut prin trei operatii si nimic nu a ajutat-o din ce a incercat. A fost prea tarziu...sau asa trebuia sa se intample...stiu doar ca pentru mine a fost si va ramane  un suflet deosebit . Cert este un singur lucru...Paulina, prietena mea, si-a gasit acum linistea si pacea, dupa o viata chinuita de o boala care ma cutremura si acum cand scriu sau gandesc "cancer".  Acum esti la cer Paulina...dormi in pace, sufletul meu drag!.
  
Drum lin Paulina ...dormi in pace.



Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

2 comentarii:

  1. Ana...asa sa fie...Dumnezeu s-o ierte! ca a fost un suflet extraordinar de bun!

    RăspundețiȘtergere