Saptamana trecuta,mai precis miercuri dimineata m-am urcat in masina cu o cunostiinta care are probleme de sanatate si am plecat spre Bucuresti la Spitalul Polizu. Conduceam si din cand in cand mai trageam cu coada ochiului spre ea si o simteam incordata...mai precis ingrijorata. Atunci mi-am adus aminte de acea perioada neagra din viata mea cand si pe mine la randul meu m-a dus la Profesor o prietena buna Mariana. Traiesc astazi datorita unui miracol pentru ca acum patru ani eram diagnosticata de cancer...chiar imi este greu sa-mi amintesc ce dezastru era atunci in sufletul meu. Traiesc datorita acestui om care m-a invatat ce inseamna speranta si bucuria de a trai...traiesc datorita acestui om care daruieste zi de zi viata...un om minunat care stie sa schimbe zilnic tristetea si durerea in bucurie si speranta...traiesc datorita faptului ca am avut sansa sa ajung la acest mare Om. Datorita domnului Profesor, am invatat sa inving teama si nesiguranta...in acea perioada m-am rugat la Dumnezeu care acum sunt sigura ca mi-a auzit chemarea...chemare disperanta in acea perioada,si sunt sigura ca de fiecare data cand ii voi cere ajutorul...el va fi langa mine.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Foarte frumos. Ma bucur ca acest om te-a ajutat si o sa mai ajute mult timp oameni bolnavi.
RăspundețiȘtergere