“Omul este o carte unică. Nu se lasă prinsă în
mână și răsfoită de către oricine. El este autorul care se deschide și
se lasă citit în fata cui doreste, arată paginile pe care le doreste,
când dorește. El spune si se auto-comentează. Iar aceste
cărti, se stie, sunt toate diverse, fiecare scrise într-un singur
exemplar. Aceste documente umane îsi arată secretul lor doar în fata
acelora care stau în fata lor în liniste și cu modestie” – Giuseppe
Colombero-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Viata este frumoasa si merita traita din plin.Cineva spunea ca noi trebuie sa traim,nu sa existam pur si simplu.Auzim in jurul nostru din ce in ce mai des oameni vorbind despre probleme de sanatate,si nu ne-am pus niciodata intrebarea de ce suntem bolnavi?Pentru ca alergam prea mult timp dupa lucrurile materiale si uitam sa avem grija de noi...efectiv uitam sa traim.Dar in final ,cred ca merita viata traita ,chiar si atunci cand este presarata cu multe dificultati...merita traita cu suisurile si coborasurile ei pentru ca atunci cand durerea este mai mare,fara sa vrei devii mai puternic si nici nu ai idee ce cadou frumos iti poate face viata…prin vointa lui Dumnezeu...este cadoul in care singura te ridici si mergi mai departe.Asa ca trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa frumoasa pentru ca timpul trece nespus de repede.
"Trecutul constituie de cele mai multe ori obiectul regretelor, al
remuşcărilor: regretăm vremurile frumoase de altădată sau ne reproşăm
greşelile, alegerile făcute, deciziile luate....Cât despre viitor… dacă
nu ştim cum să acţionăm în prezent, la ce viitor să ne
aşteptăm?...Sperând mereu că va fi unul fericit, mai bun, ne îngrijorăm:
oare ce ne aşteaptă?...Se poate întâmpla orice, atât timp cât nu vom
învăţa cum să ne construim ziua de mâine pe această bază solidă care
este ziua de azi..." sursa:
Din 2015 toti cetatenii Romaniei vor ieşi din câmpul muncii abia la 65 de ani,.. la fel si femeile cat şi barbaţii. Măsura a fost cuprinsa în Strategia Naţionala de Ocupare a Forţei de Munca 2013- 2020. Asta pentru ca singura soluţie pentru batranii care sperau la un venit mic, dar sigur, adică pensia...este sa lucreze chiar pană la moarte.În România varsta de pensionare s-a modificat şi în 2010 cand de la 59 de ani s-a ajuns la 63 de ani, în cazul femeilor, şi de la 64 de ani la 65 de ani, pentru bărbaţi. Ce ticalosie...credeam ca acesti majoritari care ne guverneaza tara,au ceva in cap si se gandesc in primul rand la populatie,dar se pare ca in mintea lor suna numai taxe si impozite. Asa cred ei ca tara iese din criza.Cred ca acesta masura aberanta este lipsita de bun simt...de ce oare toti care vin la guvernare isi bat joc de acest popor?.Stie oare domnul premier Ponta ca intr-o tara ca a noastra nimeni nu te mai angajaza daca ai depasi 45 de ani! Precis se vrea exterminarea romanilor in propia lor tara. Inteleg ,iei astfel de masuri,dar pune mana si infiinteaza locuri de munca si apoi iti dai seama cine vrea sa munceasca sau nu.Vai si amar de viata noastra...muncesti o viata intreaga, devii batran si inutil societatii...apoi nu te mai vrea nimeni.
Fiecare
om,trece la un moment dat prin diverse stari sau trairi,dar cred ca depinde de fiecare dintre noi cum reuseste sa depaseasca aceste clipe.In final toti suntem oameni ,poate unii mai sensibili,altii mai putin sensibili,dar toti suntem
atenti la tot ce se spune despre noi,si anumite lucruri ne raman
acolo adanc in subconstientul nostru...si apoi ne macina....ne macina enorm de rau. De multe ori simti ca sufletul iti plange si cand
plangi in suflet nimeni nu stie,pentru ca nimeni nu te vede...nimeni nu te asculta...si nimeni nu te crede. Tot ce s-a strans in sufletul tau pare sa te apese exact ca o rana deschisa...si totusi tu continui sa zambesti oamenilor, sa traiesti viata de zi cu zi, si sa-ti ascunzi gandurile care te macina inauntrul tau.Parca nici tu nu mai stii daca azi esti bine sau poate crezi ca este normal sa-ti duci aceasta povara sufleteasca.
"As indrazni sa fac mai multe greseli data viitoare. M-as relaxa. As fi
mai intelegatoare. As fi mai necugetata decat am fost in calatoria
aceasta. As lua mai putine lucruri in serios. As risca mai mult. As
calatorii mai mult. As urca mai multi munti si as inota in mai multe
rauri. As avea probabil mai multe probleme reale dar mai putine
imaginare. Am trait unele clipe la maxim si daca ar fi sa o iau de
la capat, as trai si mai multe clipe la intensitate maxima. Defapt, as
incerca sa traiesc doar clipe de intensitate maxima. Clipa dupa clipa,
in loc sa traiesc atatia ani cu grija zilei de maine. "-Nadine Stair.-
"Ridică-ţi privirea spre cer…tot vei găsi ceva care să se reflecte
în ochii tăi ca într-o oglindă…indiferent că e albastrul cerului, razele
soarelui, albul norilor, culorile unui curcubeu după ploaie, crengile
unui copac impunător sau aripile unei păsări...În astfel de momente îţi
dai seama că miracolele pe care mintea le complică sunt de fapt simple,
că ceea ce aşteptăm se întâmplă chiar sub nasul nostru, în timp ce noi
ne încăpăţânăm să privim în altă parte, că bucuriile îşi fac loc în
viaţa noastră dacă le deschidem fereastra...tot vei găsi ceva care să se reflecte
în ochii tăi ca într-o oglindă…indiferent că e albastrul cerului, razele
soarelui, albul norilor, culorile unui curcubeu după ploaie, crengile
unui copac impunător sau aripile unei păsări...În astfel de momente îţi
dai seama că miracolele pe care mintea le complică sunt de fapt simple,
că ceea ce aşteptăm se întâmplă chiar sub nasul nostru, în timp ce noi
ne încăpăţânăm să privim în altă parte, că bucuriile îşi fac loc în
viaţa noastră dacă le deschidem fereastra..."
Toti suntem
simpli trecatori prin lumea asta, iar destinul orice am face nu il putem
shimba. Cred ca cel putin putem decat sa ii urmam cursul,si spun acest lucru pentru ca ne
este dat de sus, bun s-au rau noi trebuie sa il urmam. Da ...eu cred in destin...si asa cum viata omului se modifica ,uneori in
bine,alteori in rau ,asa si cu destinul nostru . In viata mea au decurs multe ,dar desi am crezut ca am acceptat sa imi urmez
destinul,uneori sar peste acest accept.Am inteles pana la urma rostul greutatilor,sigur,abia dupa ce a aparut
din nou soarele,si am inteles ca tot raul este spre bine si ca toate vin la momentul potrivit,nici mai
repede,nici mai tarziu.Da cred in destin...si mai stiu un lucru ca ceea e scris
se va intampla cu sau fara vointa noastra...mi s-a demonstrat lucrul
acesta de foarte mult ori si de atunci las lucrurile sa vina de la
sine.Nimic nu e intamplator pe lumea asta si mai cred ca Dumnezeu hotareste ceva pentru fiecare.Oricat ne-am zbate,destinul este scris in stele.
Am avut momente cand credeam ca viata nu mai are nici un sens...am avut zile cand am fost cazuta la pamant,dar tot eu am avut puterea sa ma ridic...am avut momente cand m-am simtit puternica si am crezut ca o sa reusesc,dar am avut si zile cand credeam ca totul sa sfarsit. Am avut momente cand am ras de fericire si aceste clipe nu am sa le uit niciodata. In zilele mele grele intotdeauna am gandit pozitiv...intotdeauna am avut acel strop de speranta de care m-am agatat cu incapatanare.Mi-am spus ca trebuie sa fiu puternica chiar si in acele momente cand viata ma surprins cu garda jos.Am invatat sa
traiesc la intesitate maxima fiecare clipa...fie buna fie rea,si sa ma
bucur in fiecare zi ca m-am trezit pentru a trai clipele.Pentru mine acum,este un
dar si o binecuvantare sa ma trezesc cu zambetul pe buze in
fiecare dimineata...sa zambesc vietii...sau sa zambesc pur si simplu.
Prietenia ...este o legatura speciala ce se formeaza numai intre sufletele
compatibile.
Pentru mine este minunat sa sti ca exista undeva, cineva care gandeste ca
tine, iti intelege bucuriile si chiar necazurile... cineva cu care poti vorbi
deschis, ca si cum ai vorbi cu tine. Cineva care nu te critica, ci iti
da intotdeauna un sfat. Cineva caruia chiar ii pasa de tine si nu asteapta nimic la
schimb. Eu am o astfel de legatura, si atunci cand vorbesc cu acea
persoana chiar ma simt in siguranta, ma simt inteleasa, ma simt ….chiar eu. Aceasta persoana minunata este prietena mea Coca,cu care am impartit suferinta in 2008 cand am fost amandoua diagnosticate de cancer,dar si bucuria ca avem sansa sa ne bucuram de viata.
De
cele mai multe ori ridicam din umeri nepasatori, si poate , zic eu si
neancrezatori.... ne-am obijnuit sa vedem suferinta la colt de strada,
suntem atat de obijnuiti sa vedem oameni si copii cu mana intinsa pentru un banut, si nimic nu ni se mai pare rau sau
dureros, pentru ca ne-am obijnuit.Suntem oglinda societatii in care traim. Parerea mea este ca viata te invata sa fii si nepasator si sa nu mai pui
la suflet tot ceea ce intalnesti.Candva toate aceste imagini ma afectau... acum strang din dinti si trec mai departe pentru ca viata este
scurta si merita traita frumos daca ai putin noroc...apoi imi spun in gand,ca fiecare cu destinul lui. Putem sa facem astazi ceva in vremurile astea nesigure ? Nimic... doar ridicam din umeri si ne vedem nepasatori de ale noastre.
Se spune ca omul cat traieste,invata tot timpul...si in primul rand invata din greseli.Asa cum spunea si regretatul Octavian Paler(imi place enorm sa-l citez pe pretiosul maestru)...,,Am trecut atatea mari si greseli,incat,ma intreb: de ce
trebuiau toate acestea?..... de ce
trebuia sa gresim pentru a cunoaste sfarsitul greselii?".Cred ca nimic nu este intamplator pe lumea asta si mai cred ca atunci cand ne-am nascut,am venit pe lume cu un program deja predestinat,deja setat...pentru ca greseala face parte din peisajul vietii incat toti pasii nostri in lumea acesta vie ,fac parte din legenda noastra personala si mai devreme sau mai tarziu,acesti pasi gresiti iti corecteaza viata...iar in final,ajungem unde trebuie sa ajungem.Stiu ca invatam zilnic cate ceva si daca candva am facut acele greseli si poate ne-am lovit cu capul de toti peretii,ajungem in final poate sa atingem acea perfectiune in viata fiind capabili sa le ocolim sau sa le depasim cu capul sus.
" De călătoreşti pe calea visurilor tale să-i
fii fidel. Nu lăsa deschisă o poartă spre a fi folosită ca scuză, ca:
”mda, nu e întocmai ce voiam”. Acolo sînt seminţele înfrîngerii.
Parcurge drumul tău. Chiar dacă paşii îţi sînt nesiguri, chiar
dacă ştii că ai putea face mai bine. Dacă accepţi posibilităţile tale
din prezent, nu e nici o îndoială că vei fi mai bun în viitor. Înfruntă
drumul tău cu curaj şi nu-ţi fie teamă de criticile altora. Şi, mai
ales, nu-ţi permite ţie însuţi să fii paralizat de autocritică. Dumnezeu
va fi cu tine în nopţile tale de insomnii şi va usca lacrimile tale cu
iubirea Lui. Dumnezeu este cu cel valoros."-Paulo Coelho-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Desi uneori simti ca viata este grea...cred ca merita sa traiesti,asa cum este ea grea,trebuie sa te straduiesti. Cineva spunea ca viata este ca o oglinda si daca zambesti,zambetul ti se va intoarce. Nu stiu,poate ca are dreptate,pentru ca sa fi fericit,nu-ti trebuie prea mult de la viata. Stiu ca fiecare are propia sa teorie despre fericire. Uite...de exemplu,fericirea mea sta in lucruri marunte...mici care puse cap la cap formeaza un ceva important si etern pentru sufletul meu. Cred ca nimic nu este intamplator pe acest pamant,pentru ca daca cineva mi-ar spune sa rup o fila din viata mea pentru ca a fost sa zicem mai putin fericita...nu as fi de acord pentru ca fiecare fila intoarsa...pentru mine este o lectie invatata.
"Sa poti sa razi cand unii te inseala,sa te
ridici cand unii te doboara,sa poti pastra ce altii vor s-alunge,sa razi
chiar daca sufletul iti plange si cald tu sa ramai mereu,chiar daca
afara ninge,aceasta-i arta de-a invinge!" Se pare ca totul pare simplu...sigur traim intr-o lume in care totul este posibil. Tot ce trebuie sa facem este sa speram si sa avem rabdare. Vreau sa cred ca fiecare vis se va implini candva...stiu asteptarea este uneori grea...dar merita efortul.
Sunt
oameni care te asteapta cu sufletul deschis, te intampina cu bucurie si cu zambetul pe buze...da,cu acel zambet care devine molipsitor si pe care ai vrea sa-l pastrezi mai mult timp pe retina. Au acele priviri calde, priviri care iti transmit bucurie si zambete,dar ce te faci atunci cand printre cei care se intersecteaza cu viata ta ,sunt si oameni care-ti
vandalizeaza , intentionat sau neintentionat sufletul.Am avut incredere in oameni...dar tarziu am invatat ca ei nu se cunosc dupa vorbe,dupa felul cum arata si de cele mai multe ori nu evalueaza dupa bunele intentii....ca fiecare isi imbraca propiul caracter intr-o poleiala care efectiv iti ia ochii.Niciodata nu am crezut ca viata este simpla,si chiar nu imi doresc o existenta linistita...nu am impus in viata mea vreo limita la cineva.Chiar nu stiu cum sa ceri respect si sa te astepti sa il primesti, doar pentru ca l-ai cerut....este atat de simplu sa stii ca respectul se castiga!.
"Ursitoarele au avut grijă de mine. Mi-au
lăsat în leagăn dragul de viaţă şi bucuria de a trăi, iar timpul nu-mi
poate atinge zâmbetul, nici de pe chip, nici din suflet, în timp ce
tristeţea sosită în scurte escale în vizite de lucru, îşi ia repede
tălpăşiţa, plictisită de lipsa colaborării mele."-Florin Piersic- Inchei cu Trebuie sa Traiesc. gabriella.
"Ai curajul de a privi în față viața, cu
onestitate, simplitate , modestie și nu te teme de consecințele
propriilor alegeri. Încearcă să înveți din propriile lecții și bătălii
și nu renunța niciodată la lucrurile sau persoanele care te fac
fericit/a. Gândește-te întotdeauna la momentul prezent , la propria
viață și nu îți încărca sufletul și mintea cu gânduri sau bârfe inutile.
Marchează gol după gol în poarta propriei vieți îndeplinind pas cu pas
visele pe care le ai în minte. Acceptă
ceea ce ți se întâmplă cu detașare și credință, și nu-ți pierde
niciodată speranța în ziua de mâine, în tine sau în persoanele dragi.
Debordează întotdeauna de calm, relaxare, iubire și pozitivism și
sufletul se va sincroniza cu mintea. Îndrăznește să nu te mulțumești
cu mai puțin decât meriți și nu-ți pierde niciodată încrederea și
zâmbetul. Orice ai face , învață de la viață, de la oameni, de la tot ce
te înconjoară și pune-o în aplicare ori de câte ori te simți
pregătit/ă. Iubește fără teama că vei suferi, dăruiește celor din jurul
tău mai mult decât vor crede că vor primi, nu face nimic cu jumătate de
măsură, nu plânge din nimicuri, nu te mânia pe Dumnezeu, nu întoarce
spatele celor aflați în nevoi. Răsplătește adevărul , curajul, omenia,
compasiunea, iubirea și generozitatea și lăsă să treacă o zi fără să
spui ” te iubesc ” celor pe care îi ai aproape de sufletul tău.
Bucură-te întotdeauna de o zi nouă, de soarele dimineții, de gingășia și
perfecțiunea prezentului, de dragoste, de parfumul unei zile de vară,
de ploaia căzută din cer într-o zi senină, de curcubeu, de zâmbete, de
fericire, de lucrurile și oamenii pe care îi ai alături. Aceasta este
cheia care deschide ușa către fericire și împlinire sufletească." -sursa -Le Parfum de L'amour-