Durere,
fericire, speranta, vis si dincolo de ele omul...omul nepieritor ca
pomul ce va infrunzi din nou in primavara, dar atat de fragil precum o
stea cazatoare, ce-si duce dorul in Univers.De cele mai multe ori pentru mine omul este ca un copac falnic si minunat...sufletul
lui este atat de mare ,incat uneste Cerul cu Pamantul....radacinile lui
imbratiseaza Pamantul etern iar ramurile , canta si danseaza cu Cerul. El m-a facut
sa inteleg si sa pot defini viata mai bine, pentru ca el nu isi uita
niciodata radacinile... respirand cand eu respir.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu