"M-am oprit in mijlocul unui suspin. Toata
durerea se evaporase. Mi-am inaltat fruntea si surprinsa, m-am ridicat,
intrebandu-ma daca aveam sa vad Fiinta Suprema care imi oprise
lacrimile.N-am vazut nimic. Eram singura. Dar nu chiar singura.
Ma inconjura ceva ce nu poate fi descris decat ca o oaza de liniste – o
liniste atat de stranie, incat nu vroiam sa respir, de teama ca astfel
as face-o sa dispara.Era o liniste incredibila. Nu tin minte sa mai fi
simtit vreodata asa ceva.Apoi am auzit o voce..Era vocea mea, venind
chiar din mine. Numai ca n-o mai auzisem niciodata inainte. Era a mea,
dar era inteleapta, calma si intelegatoare. Asa cum ar fi sunat daca as
fi avut parte numai de dragoste si de certitudini. Nici nu pot descrie
caldura si afectiunea acelei voci care imi oferea un raspuns ce urma sa
aduca in viata mea lumina divina."- Elizabeth
Gilbert- Inchei cu Trebuie sa Traiesc. gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu