Am obosit sa tot repet ca sunt puternica...si obosesc dupa fiecare munte
urcat in viata mea...dar dupa ce ma odihnesc pornesc iar si apoi cad
din nou...apoi iar ma ridic si merg cu incapatanare inainte.Cate odata
refuz sa accept ca am obosit...refuz sa recunosc cat de mult doresc
succesul chiar si in timpul acesta cand prostia e la loc de
cinste...refuz sa cred ca noi oamenii ne mintim singuri doar pentru un
timp...mai devreme sau mai tarziu trebuie sa renunt la acest refuz si
sa iau viata de la capat cu mult curaj. Desi in general dau pe afara de
optimism si vad lucruile in culori vii,acum chiar ca mi sa cam luat ca
lucrurile pentru toti romanii vor merge mai bine...nu cred ca mai sunt multi romani asa de
optimisti, visatori sau naivi...am obosit sa vad cum politicenii de
toate culorile se acuza de coruptie si hotie...am obosit sa vad personaje care ne reprezinta si nu stiu nici sa vorbeasca ....nu mai vreau sa platesc asigurari de sanatate la
stat atata timp cat eu merg la cabinetele private...nu mai vreau sa dau
bani la fondul de pensii pentru ca la batranete sa am o pensie in
bataie de joc ca majoritatea celor care au muncit din greu o viata...am obosit si nu mai
vreau sa cred intr-un presedinte care nu isi respecta cuvantul...este
foarte dureros adevarul dar avem exact ceea ce meritam.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu