Suntem
sortiti greselii, uneori voluntar, alteori involuntar, incercand sa
facem ceva bun pentru cineva. Si totusi, in ambele cazuri suntem judecati si
parasiti fara drept de apel. Si chiar si "judecatorii" sunt oameni, au
gresit si vor gresi dar pesemne limita lor de acceptare este legea, nu
sufletul. Si apoi, ce facem? Ne vindecam de furie si regretam ziua in
care am inchis usa dupa noi. Ce ar fi sa ramanem acolo, sa ascultam, sa
incercam sa intelegem, sa simtim regretul celuilalt. Oare nu am deveni
mai puternici?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu