Mai am timp, şi mâine e o zi
Da, am. Şi mâine e o zi, şi poimâine. Şi altele. Dar nu-l vreau. Nu vreau nici mâinele, nici anul viitor. Vreau să opresc timpul. Să rămân în azi, în târziul de azi şi-n liniştea ce-l înconjoară. În oboseala de azi. Cu gândul amorțit de nesomn. În tăcere. Ticăitul ceasului nu mă sperie. Nici răsăritul, nici apusul.
Mă pot încă bucura de soare.
Da, pot. Ca un copil. Dar mă întorc repede în întunericul meu, la linişte. La amorțeală. Soarele nu răsare pentru mine, se întâmplă doar ca eu să fiu în preajmă când el se ridică. Poate pentru o secundă am crezut că-i pot atinge razele dar mi-a amorțit repede gândul. Nu, rămân la umbrele mele, le ştiu, iar ele mă cunosc. La ce bun să mă scald în razele lui doar pe jumătate? Nu m-aş dezgoli nicicând. N-aş putea. Pentru că nici el n-ar face față acelui întuneric. Ar apune brusc, gonit de imperfecțiuni.
Ziua de mâine vine oricum
Da, vine. Voi deschide ochii sau poate vor fi rămas deschişi oeste noapte, şi-mi voi lăsa paşii să mă ducă spre rutină. Soarele va răsări, pentru că şi el are rutina lui. Ne vom întâlni poate, în mersul nostru, el spre răsărit, eu spre întuneric. Ceasul va ticăi, el va împărți raze, eu voi inventaria zile.
Mai am timp, şi mâine e o zi. Mă pot încă bucura de soare. Ziua de mâine va veni oricum. Ce tâmpenii! Sigur că şi mâine e o zi, că ea va veni oricum. N-am decât să dorm sau să adorm, să stau în întuneric sau în soare. Oboseala e fix acceeaşi. Şi ceasul ticăie în acelaşi ritm.
Nu prea contează ce vrei şi ce nu vrei, ce te bucură şi ce te întristează. Timpul le hotărăşte pe toate, inclusiv când răsare soarele şi când vine ziua de mâine.
Sunt şi eşti nimic. Un nimic care, cu îndârjire ori lehamite, vrea sau aşteaptă să apuce şi ziua de mâine, şi cea de poimâine. Să vadă răsăritul şi apusul soarelui. Iar dacă-l vede, devine încrezător. Dacā soarele apune şi în următoarea zi se ridică din nou, atunci totul e posibil.
Evident, poveşti pentru naivi. Eu rămân la umbrele mele.Umbrele nu apun. Ele sunt. Mai ales când soarele e între răsărit şi apus. Sunt şi în întuneric. Chiar dacă-i prea întuneric pentru a le zări. Îți respiră în ceafă.
-sursa-http://comentatoramator.ro/2017/02/18/azi-si-maine-rasarit-si-apus-umbre/-
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu