E rodul lungii așteptări. A unui mic semn...venit de acolo din tine. O privire....sau măcar un gând hoinar aruncat într-un colț al minții...de care să scapi definitiv...într-o seară de introspecție.
Sorb picătură cu picătură...ceea ce am creat. Inghit cu noduri. N-am ce face. E rezultatul alegerilor mele.
Alegeri pline de naivitatea sau de inconștiență. Nu știu limita dintre ele...unde și când se separă...
Simt fiecare miligram cum se prelinge... și parcă aș apăsa pe un buton ca timpul să accelereze acest proces. Dar nici asta nu pot să fac.
Ci doar să asist ....la scena în care eu sunt și personaj și spectator.
Observ...cum noi oamenii, singuri ne agățăm de sentimente inexistente.
De cer, de pământ....de lumea asta.
Cu ce preț?...Cu acela de a bea zilnic din poțiunea dezamăgirii?
Nu merită...
.....
Când ajungi să-ți fie greață de atâta otravă....spui STOP.
Și faci....ce SIMȚI ACUM.
-sursa-Introspecţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu