Sufletul meu pereche a urcat la cer...

Atunci  cand pierzi pe cineva nu trebuie sa spui adio, este sa-ti gasesti curajul de a merge mai departe si sa inveti sa traiesti fara el.Cand pierzi o fiinta draga ti se rupe inima in doua si te lasa fara aparare. Nu esti niciodata pregatit sa spui adio. Niciodata. Cu toate astea, moartea este o parte foarte reala si naturala a vietii. Dar indiferent cat de bine te pregatesti pentru ea, tot te ia prin surprindere. Procesul de durere este modul in care vedem din ce suntem facuti. Cu cat ai iubit mai mult, cu atat suferi mai tare. Moartea, tragedia si pierderea ne fac sa ne reamintim ce pretuim cel mai mult in viata. Nu este intotdeauna ceva rau...partea grea este ca nu poti spune sau face nimic pentru a usura durerea. Aceasta sta acolo, in viata ta. S-a intamplat, iar tu esti neputincios.
S-a intamplat repede, fara nici o veste. Asa e moartea rea si perfida. Isi ia victimele cand te astepti mai putin.Pentru  cel cu care eram un singur trup a murit, am o senzatie vie in piept ca stiu cum e sa mori si chiar pot spune cu tarie acest lucru pentru  ca am stat fata in fata cu moartea, cea mai grozava dintre toate fricile. Moartea e puternica… dar nu la fel de puternica precum Dumnezeul meu. Chiar daca ea  l-a luat pe George, sotul meu  pentru o vreme, Dumnezeu mi-l va reda pentru eternitate. Zile si luni intregi am stat la capatiul patului ingrijindu-l cu multa iubire si devotament,zile intregi m-am rugat la Dumnezeu"Doamne nu mi-l lua,vindeca-mi-sotul"...dar in zadar ,se pare ca nu m-a ascultat.Este prea mare durerea  si foarte recenta tragedia care mi-a zdrobit inima.Cred cu tarie ca eu si George am fost si am ramas  suflete pereche. Dumnezeu sa te aiba in paza lui si ingerii sa fie mereu langa tine. Vei ramane pentru totdeauna in sufletul meu.Drum lin printre ingeri dragul meu...

 

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.