Intr-adevar dorul doare,iar viata mea este pustie fara el...Atunci cand mi-este dor, acel dor crunt, care nu ma lasa sa respir, ma
iau in brate. Cel mai frica mi-este nu sa ii pierd pe altii, am pierdut
prea multe persoane iubite in viata mea… Cel mai frica mi-este sa nu ma
pierd pe mine, cel mai bun prieten, omul care ma va iubi neconditionat,
fara ascunzisuri, fara pretentii, fara dorinta de profit. Atunci cand
mi-este dor, ma cuprind cu bratele… si stiu ca nu am sa ma tradez, nu am
sa ma parasesc si nu am sa ma urasc niciodata. Asa, supravietuiesc
dorului… de ceilalti. Si, cand nici asta nu pare a fi suficient, tot in
mine caut amintirile. Dorul si lacrimile le aduc pe cele care trebuie,
cele care vin cu alinarea.
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu