Ma gandesc tot timpul la el.Nu-l voi uita nici o secunda. Este mereu cu mine, orice as face. Si mereu vorbesc cu el. Nu stiu daca ma aude, dar ii spun din cand in cand: "Mi-e dor de tine".El este puterea mea,dorinta mea de a ma trezi si a merge mai departe...Nu am trecut peste. Nu cred ca voi trece vreodata peste. M-am obisnuit
sa traiesc cu golul din mine, cu suferinta. Voi trai cu ele pana in ziua
cand Dumnezeu va decide sa ma ia de aici. Casa a devenit un loc strain, intesat de amintiri care imi strapung
sufletul, dar si ascunzatoarea perfecta, in care suferinta poate fi traita departe de ochii lumii. E greu sa supravietuiesti intr-un loc in care ai fost atat de fericita, in care fiecare colt are o
poveste fericita, imposibil de retrait...Da...imposibil de retrait! El pentru mine nu a murit,este aici dar si la ingeri! Au ramas atatea amprente energetice care inca le simt, incat nu va muri niciodata. Cineva m-a intrebat daca imi este dor de el , dar nu i -am raspuns... Am facut cativa pasi, am inchis ochii si am soptit :Foarte mult ! Mi-e dor de el, in fiecare zi ...
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu