Mă învârt speriată prin lumea asta tristă, în speranța că voi descoperi ceva care să-mi transforme viața în ceva concret.Locuim izolati toti, si ne indreptam la capătul unui drum nesigur, pe care se pare ca nimeni nu trece.Sunt atâtea aspecte care-ar putea deveni imediat lucruri extraordinare,
minuni pentru mine si pentru ceilalti,dar se pare ca nu se vrea. Dar nu pot schimba nimic de una singură. Am obosit
să lupt cu morile de vânt, nu mai vreau!
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Offf, ce durere...stiu ce simti si eu mi-am pierdut sotul de 5 luni la frumoasa vârstă 40...Macar, tu esti capabila sa scrii si poate asa mai amortesti durerea.Iti multumesc! Te citesc si spui ca sunt eu, nu sunt capabilă sa fac o asa artă. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihnească în pace.
Offf, ce durere...stiu ce simti si eu mi-am pierdut sotul de 5 luni la frumoasa vârstă 40...Macar, tu esti capabila sa scrii si poate asa mai amortesti durerea.Iti multumesc! Te citesc si spui ca sunt eu, nu sunt capabilă sa fac o asa artă. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihnească în pace.
RăspundețiȘtergere