Poate ca renunt si
predau armele. Sau, poate, doar accept... Nu inteleg, dar, probabil,
nici nu e necesar... nu strig, nu ma jelesc, nu plang.... doar tac de
acum.Mi-as fi dorit sa fiu mai mult...Sa fiu altceva.Azi, insa, inteleg ca nici cuvintele nu mai pot trece dincolo de bariera tacerii si a tristetii, timpul n-a facut decat sa fortifice zidurile ce aveau candva, doar rol de aparare si acum sunt prizoniera intre ele...
My relatives every time say that I am killing my time here at
RăspundețiȘtergereweb, but I know I am getting familiarity all the time by reading thes good content.