Imi amintesc ultima zi cu ea...ultimele vorbe pe care n-i le-am spus. Imi amintesc privirea ei bolnava secatuita de orice putere, palida ,pierduta,dar superba.Imi amintesc ultimul ei zambet cand a plecat din casa .. cel mai puternic zambet cu putinta si mai stiu ca in acel moment i-a ras mortii in nas cand a vazut-o.Sunt constienta de faptul ca acum ei ii e bine, ma bucur sincer de faptul ca nu o mai doare, ca nu mai sufera... plang de dorul ei, de suferinta mea ce e pricinuita de imposibilitatea de a nu o mai vedea.Da... plange golul acela din mine.Mie dor de tine MAMA mea.Dumnezeu si ingerii sa te aibe in paza!
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu