Mă simt singură chiar dacă sunt înconjurată de multe persoane. Chiar am ajuns să gândesc prea mult. Stau şi reflectez asupra unor lucruri cărora în trecut nu le dădeam o prea mare importanţă. O fi vârsta de vină ? Atunci de ce doar mie mi se întâmplă asta? Atunci, poate e de vină Toamna? Cine ştie …Mă simt confuză deja de ceva vreme, mă simt pierdută pe undeva şi nu mă pot găsi. Mă simt goală pe dinăuntru dar totodată plină de ceva, iar acel ceva nu îmi da pace,nu mă lasă să respir . Ciudat, nu ? Sunt mii de întrebări în capul meu.Mă întreb de multe ori dacă chiar există un destin pentru fiecare din noi… Dacă avem deja schiţat un oarecare drum pe care ar trebui să îl parcurgem. Desigur că unii nu ar fi de acord cu asta, spunînd că destinul ni-l facem fiecare din noi, că de noi depinde soarta, că noi o creăm prin faptele, deciziile şi acţiunile pe care le facem. Da, sunt de acord cu asta, însă oricum, tind să cred că acolo sus avem cel puţin desenat un traseu al vieţii noastre, avem pregătite unele surprize, obstacole ce trebuie să le înfruntăm, avem create drumuri ce trebuie să se ciocnească cu drumurile altor persoane… Mîna destinului chiar există şi ne întîlnim cu ea cel puţin de cîteva ori în viaţă.
gabriella.
Cred ca este adevarat:
RăspundețiȘtergere"Mîna destinului chiar există şi ne întîlnim cu ea cel puţin de cîteva ori în viaţă."
Cu stimă