Si vine un moment in viata… momentul adevărului. Cand tot ceea ce ai adunat in sufletul tău a fost descoperit.Asta e momentul când simti ca timpul se opreste în loc. A trecut un an si aproape patru luni de cand tu ai plecat ... am impresia ca traiesc un vis si nimic din ce s-a intamplat nu este adevarat .Nu pot sa cred altceva decat ca esti plecat ,desi am sufletul mort si lupt in fiecare noapte cu durerea ce ma amorteste. Desi lacrimile imi ard obrazul, ma trezesc in fiecare dimineata cu speranta ca este doar un vis desi traiesc , mai mult nu exist. Viata mea se scurge ca timpul si dincolo de cuvinte ramane durerea si dorul,neputinta si disperarea .Si dincolo de mine ramane amintirea ta ca o faclie care va arde vesnic cat eu voi exista pe acest pamant .Nimeni ,niciodata nu te va uita ,pentru ca ingerii nu pot fi uitati .Te iubesc si imi e asa dor de tine Sufletul meu drag si bun ...
gabriella.
Compasiune..
RăspundețiȘtergereMulta liniște sufletească..
Viata ne fura oameni dragi..dar niciodată amintirea lor..locul din inimă noastră..