Doi ani fara tine...

 Sunt dureri care nu se duc niciodata, sunt oameni pe care ii purtam, ii iubim, sunt cu noi desi ei nu mai sunt pe acest pamant. Dorul de ei ramane o constanta…iubirea pentru ei este la fel, pentru ca ei sunt parte din noi.

 Astazi sau implinit doi ani de cand sotul meu a  trecut dincolo si am acelasi  dor chinuitor dupa el. Imi este tare dor de  ingerul meu ...

O data cu pierderea lui, am invatat ce inseamna durerea...este groaznic...si  se pare ca nu se amelioreaza cu timpul.Acest soc si acea paralizie sufleteasca se pare ca persista din ce in ce mai mult.Stiu ca George s-a dus intr-un loc mai bun la pieptul lui Dumnezeu si este inconjurat de ingeri,dar eu ii simt lipsa tot timpul.Nu imi vine sa cred ca George al meu nu mai este.... cat mi-as dori acum sa ii sarut fruntea asa cum obisnuiam, sa ii multumesc cum se cuvine pentru tot. Regrete,regrete...regrete!Nu pot sa accept, oricat as incerca. Nu pot... ma doare sufletul ca  el  nu mai este langa mine.Nu am sa pot uita niciodata ziua de 28 iulie 2019 cand sotul meu a plecat spre lumina, dar nu inainte de a-mi auzi pentru ultima oara vocea,am simtit ca mor,am simtit ca ma topesc de durere,a fost cumplit,nu se poate explica in cuvinte durerea pe care o simteam si o simt inca .Am inteles ca niciodata nu poti sti cat de puternic esti daca nu esti pus in fata unor situatii care trebuie sa le depasesti,iar in aceste clipe nu ai decat o alternativa decat sa te lupti si sa invingi. Adevarul adevarat ne dovedeste ca unele lectii de viata sunt foarte puternice pentru a ne invata ceva...dar din pacate sunt la fel de dureroase in aceeasi masura...depinde de noi ceea ce invatam.Din ziua aceea sa tulburat si sa schimbat totul in viata mea ,sa schimbat atitudinea mea fata de viata, fata de orice pe lumea asta .
A fost si inca mai este un moment teribil de greu pentru mine , a ramas un gol in suflet care nu am sa-l acoper niciodata .
Sper sa am puterea sa infrunt realitatea si sa merg mai departe ,dar imi este foarte, foarte greu... Plecarea lui de langa mine  ma face sa simt ca mor putin  cate  putin iar a-mi reface sufletul cu o bucatica lipsa pentru a putea merge mai departe, singura, e o incercare grea si de durata. Mi-e atat de dor de el, incat viata mea este pustie . Oare de ce ne lasa Dumnezeu cu dorul acesta in suflet...nu mai pot sa scriu nimic,decat sa va spun...aveti grija de voi si pretuiti-va jumatatea.Sa ma ierti  George daca nu am facut mai mult pentru tine, atata timp cat erai langa mine!Dragostea ta imi lipseste atat de mult ,sufar si plang in noapte.Te-am cautat in jur, oriunde ,dar nu esti si stiu ca nimic nu te poate egala.Mi-e dor de tine, George! Mi-e tare dor!De ce oare Dumnezeu ne ia tot ce avem mai scump si mai drag de pe lumea aceasta...chiar nu stiu! De ce acum,de ce el? Nu era momentul acum...dar cine sunt eu sa hotarasc cand, unde si cum sa plecam? Daca am sti momentul, am sti sa pretuim mai mult oamenii de langa noi.Cu toata intelepciunea  pe care mi-au adus-o intamplarile zguduitoare din viata mea in ultimii ani,  tot nu pot intelege cum e cu putinta sa accepti ca barbatul, in bratele caruia ai dormit, care te-ai luptat sa-i salvezi viata,  cum sa accepti ca… a murit!Cum sa accepti si sa nu inebunesti?!Toata lumea mea a pierit intr-o secunda. Nu intelegeam nimic si nici acum nu inteleg. Am reusit insa sa invat sa sufar si sa accept moartea ca pe un alt fel de traire. Ea, moartea, imi da azi speranta regasirii cu omul vietii mele in vesnicie. Imi e greu, foarte greu, dar acum pot. Pot sa suport, pot sa inteleg, pot sa sper chiar daca acest lucru pare bizar pentru unii.
Nu am trecut peste. Nu cred ca voi trece vreodata peste. M-am obisnuit sa traiesc cu golul din mine, cu suferinta. Voi trai cu ele pana in ziua cand Dumnezeu decide sa ma ia de aici. Dar deocamdata suntem amandoi aici...pentru ca el este cu mine...

Mi-e dor de el. Si fara el nu ma voi simti mai bine. Ma simt de parcă am fost furata. Mi se pare ca am fost lipsita de noi amintiri si povestiri noi, dar incerc sa pastrez vii amintirile pe care le am avem impreuna.

Ma obisnuiesc cu greu sa traiesc  si imi este  greu sa il  las sa plece din viata mea.

Am inteles ca pierderea lui nu îinseamna sa plang in fiecare zi, sau sa nu zambesc. Lipsa lui ma face sa nu mai vreau eu sa traiesc.

Nu ma simt bine. Ma gandesc la ziua de maine si nu ma simt bine. Absenta lui ma paralizeaza si nu stiu de ce.
Incerc sa ma linistesc, amintindu-mi cat de norocoasa am fost ca am trait impreună clipe de neuitat, dar apoi ma ia frica, pentru ca inteleg ca incep a uita unele momente cu el. Inteleg ca trebuie sa pastrez viu timpul petrecut impreuna. Sa traiesc frumos ca pentru amandoi...

In inima mea exista o camera incuiata locuita doar de el. Am inchis-o de cand a plecat ,am inchis-o astfel incat nimeni altcineva sa nu poata intra .Acolo ii  pastrez amintirea , protejand-o de restul lumii si impreuna cu ea pastrez si o parte din mine..... Cea mai buna parte ,cea pe care nu o arat niciodata nimanui ...In inima mea exista o camera incuiată ,o camera pe care as dori sa o redeschid , sa-mi gasesc acea parte din mine si redeschizandu-se din nou catre iubire , dar pentru mine iubirea are culoarea ochilor lui albastri, caldura imbratiserii lui ,pentru mine ,iubirea poarta numele lui...Ma gandesc uneori daca as fi putut opri timpul in loc, sa ma opresc sa privesc in  trecut ,in prezent si sa realizez ca cel mai important lucru pe care il pot face in lumea asta "fara timp " , este sa pretuiesc mai mult timpul.....Sa pretuim oamenii care sunt langa noi ..Sa pretuim momentele care ne fac fericiti ,sa pretuim tot ce avem , sa pretuim viata.....Caci atunci cind pierdem un suflet drag intelegi ce scumpe au fost clipele petrecute impreuna...

Stiu ca il simt in fiecare clipa... Nu e o nebunie. Este  aici cu mine. Aproape, aproape, aproape...nu pot separa ceea ce se leaga in inima pentru ca nu poti ucide un sentiment. Mor doar cei uitati. Nu m-a parasit.Tocmai a luat-o putin inainte, cu un pas.....Si vom fi din nou impreuna. Cand ne vom intalni, numai Dumnezeu stie. Intre timp, voi fi aici,intre cer si pamant.. . Aproape, foarte aproape, pana in ultima zi a calatoriei mele...Drum lin ,in sus catre Cer dragul meu!Dumnezeu sa te odihneasca in pace si liniste si sa te aibe in paza lui,suflet bun!

Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.

gabriella.