Undeva in gandul meu, caut un echilibru, incerc un fel de auto-vindecare a sufletului. Nu stiu daca o sa mai pot! De cele mai multe ori, ascund intr-un zambet doar lacrimi. Si merg inainte,constienta ca pierd bucatele mici din mine.Nu stiu sa fiu eu fara el.Nu am crezut niciodata ca ar putea exista o viata fara omul cu care am trait o viata intreaga, pentru ca era o parte din mine... eram eu. Incerc sa fiu puternica dar nu pot pentru ca mereu e intrebarea: unde s-a dus tot? Simt o durere care nu stiam ca exista…
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu