Nu cu mult timp in urma m-am uitat in oglinda,mai precis in sufletul meu. Stiti ce am vazut? Un om trist,cazut la marginea prapastiei,care se zbatea intr-o energie joasa si de unde nu mai voia sa se ridice.Chiar nu mi-a placut , sincer m-am inspaimantat si in acea clipa sa facut acel clic in care ne trezim in astfel de situatii.Mi-am dat seama la acel moment, ca viata si trecutul meu petrecut cu parintii mei si cu sufletul meu pereche,nu am cum sa ii aduc inapoi.Oricat de paranormala as fi eu, imi este imposibil sa fac acest lucru.Am inteles ca in fata lui Dumnezeu sunt datoare sa-mi continui viata,atat cat mi-a mai ramas.Abia atunci am realizat ca sa produs acea trezire a mea ,de care vorbesc tot timpul cu foarte multa convingere si diplomatie ii invat pe cei din jurul meu.La teorie pot spune ca sunt cea mai buna,dar cand e vorba de viata mea,am rezerve.Asa ca m-am hotarat sa fac mici schimbari ,incepand cu conceptiile in legatura cu viata,care acum la momentul actual,mi se par puerile,cu alegerile facute care din punct de vedere personal trebuiesc facute cu multa responsabilitate.Asa ca am facut mici schimbari in vestimentatia mea si mai ales am dorit sa schimb culoarea parului si sa merg hotarata si cu incredere pe poteca vietii mele.Nu stiu daca am facut bine sau rau,sau daca este o alegere corecta,dar asta am hotarat eu pe moment pentru mine. Si schimbarea nu se va opri aici.Sunt hotarata sa ma schimb din toate punctele de vedere fizic,mental si spiritual,macar sa fiu impacata cu mine.Nu stiu daca sunt de condamnat sau nu,dar asta simt pe moment si ceea ce am simtit in viata mea,niciodata nu am dat gres...
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu