Pentru ca maine este ultima zi din an si toti avem diverse treburi, va doresc ca anul 2012 sa va aduca multa sanatate,bucurii,prosperitate si stabilitate...energie fara limite...dorintele si realizarile sa vi se indeplineasca...acest an 2012 sa fie un an de succes cu timp pentru a visa...a spera si a crede ca nimic in viata noastra nu este imposibil.Va doresc tuturor celor care mi-ati fost alaturi si m-ati citit, cele mai frumoase ganduri si urari pentru anul care va urma...sa aveti parte de multe vise implinite...pentru ca nu exista vise imposibile...trebuie sa avem doar curajul de a visa ...de a iubi...darui...a primii...a spera...si va bucurati de fiecare moment din viata. La multi ani pe 2012...multa sanatate , bucurie in suflet ,vise frumoase si ganduri bune.
Am stat si am reflectat zilele acestea ca viata este oricum scurta,asa ca mi-am propus sa fiu vesela toata ziua,sa nu-mi las zambetul sa dispara orice s-ar intampla...si chiar daca o sa mai am un obstacol in viata trebuie sa ma gandesc ca orice sut primit este un pas inainte. Vreau sa zambesc lumii intregi pentru ca este o zi frumoasa...pentru ca sunt bine si pentru ca lucrurile sunt astazi asa cum mi-am dorit eu. M-am hotarat sa zambesc...pentru ca nu stiu ce-mi rezerva ziua de maine...asa ca astazi le voi multumi cu un zambet tuturor persoanelor care au fost langa mine...care m-au incurajat in clipele cele mai grele si care mi-au adus zambetul pe buze...vreau sa zambesc si celor care m-au primit cu bratele deschise...dar si celor care mi-au trantit usa nas...spun asta ca datorita lor am intalnit alte usi deschise...dar astazi va zambesc si voua celor care ma ajutati cu o vorba buna...zambesc pentru ca exist...pentru ca traiesc...zambesc pentru mine si maine voi zambii tot pentru mine...pentru ca merit.
Am obosit sa tot repet ca sunt puternica...si obosesc dupa fiecare munte urcat in viata mea...dar dupa ce ma odihnesc pornesc iar si apoi cad din nou...apoi iar ma ridic si merg cu incapatanare inainte.Cate odata refuz sa accept ca am obosit...refuz sa recunosc cat de mult doresc succesul chiar si in timpul acesta cand prostia e la loc de cinste...refuz sa cred ca noi oamenii ne mintim singuri doar pentru un timp...mai devreme sau mai tarziu trebuie sa renunt la acest refuz si sa iau viata de la capat cu mult curaj. Desi in general dau pe afara de optimism si vad lucruile in culori vii,acum chiar ca mi sa cam luat ca lucrurile vor merge mai bine...nu cred ca mai sunt multi romani asa de optimisti, visatori sau naivi...am obosit sa vad cum politicenii de toate culorile se acuza de coruptie si hotie...am obosit sa vad fetite ca Eba care nu stiu nici sa vorbeasca si care ne reprezinta in parlamentul european...nu mai suport sa am un prim ministru licentiat in drept si care habar nu are de intrumentele pe care le are la dispozitie executivul...nu mai vreau sa platesc asigurari de sanatate la stat atata timp cat eu merg la cabinetele private...nu mai vreau sa dau bani la fondul de pensii pentru ca la batranete sa am o pensie in bataie de joc ca majoritatea celor care au muncit...am obosit si nu mai vreau sa cred intr-un presedinte care nu isi respecta cuvantul...este foarte dureros adevarul dar avem exact ceea ce meritam.
Va doresc din suflet un Craciun magic...un Craciun in care linistea si pacea sa va inconjoare...un Craciun in care sa uitati de tot ce va intristat pana azi si in care sa va bucurati ca niste copii de absolut tot...un Craciun asa cum va doriti...un Craciun voua...tuturor. Prilejul de a fi mai buni ni se ofera in fiecare moment al anului,insa multi dintre noi ramanem cu inima impietrita. Craciunul are ceva in plus fata de restul momentelor...nu-i putem rezista...devenim mai buni...sau asa ar trebui. Facandu-si fiecare bucatica sa de viata mai buna...intreaga lume va fi mai frumoasa. Craciunul inseamna bunatate si iubire...este momentul sa uitam de suparari si de griji si sa ne amintim ca nu suntem niciodata singuri. Pentru acest Craciun va doresc sa aveti un suflet bun si sa-l pastrati asa. Craciun Fericit!.
In acesta zi am sa culeg o floare pentru fiecare prieten prezent in sufletul meu...o floare pentru voi prieteni virtuali...in fiecare floare voi pune cate un strop de speranta,bucurie,fericire si multumire...apoi ma voi ruga la Dumnezeu sa va aduca soarele in sufletul vostru,iar sarbatorile de Craciun sa va aduca pace...liniste...dragoste si daruire. Trimit spre voi un gand frumos care sa va insoteasca si sa va spuna ca viata este frumoasa si indiferent de obstacolele care apar in cale...ele doar sa ne faca sa iubim viata mai mult.Va doresc din suflet cu ocazia sarbatorilor sa aveti zile linistite in care bucuria sa fie la ea acasa...fericirea sa va zambeasca tot timpul...linistea sufleteasca sa va insoteasca mereu...iar frumusetea vietii sa va aduca aminte ca traiti...iubiti...zambiti...si sa va bucurati de orice clipa de viata.
Fiecare om are propia sa poveste...ceea ce ne face diferiti este puterea cu care trecem prin viata...felul in care traim...forta cu care traim. Viata ne poate lovi groaznic chiar si cand lumea ne este mai draga...va spun eu pentru ca sunt patita...sau dimpotriva te poate recompensa...in viata trebuie sa indraznim sa mergem mai departe,sa trecem peste toate obstacolele intalnite si sa ajungem acolo unde ne dorim. Intotdeauna am zis ca avem o singura viata...sunt credincioasa ,dar eu chiar nu cred in alta viata...eu vreau sa traiesc si sa ma bucur de viata asta de acum...palpabila...cu toate ca sunt constienta ca totul se va termina la un moment dat. Nu imi place si nu vreau sa cred ca oamenii mor...imi place sa cred ca sunt undeva. Sunt oameni care vin si pleaca din viata noastra ca niste pasageri indiferenti...altii care vin pentru a transmite un mesaj si apoi se retrag ...dar mai sunt acei oameni deosebiti care raman in sufletul nostru umplandu-l de lumina si speranta...si astfel de oameni imi sunt tare dragi. Eu cred ca trebuie sa ma bucur de viata,de momentele de fericire ,de soare,de durere...dar in acelasi timp fiind un om trecator prin viata incerc sa-mi traiesc viata asa cum stiu eu...si sa-mi dau voie sa fiu doar eu.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Spre rusinea mea ieri ,am uitat ca a fost ziua domnului Profesor Gabriel Banceanu medic de mare exceptie la Spitalul Polizu...omul care mi-a salvat viata...omul datorita caruia mai pot sa respir ...sa vad lumina zilei in fiecare dimineata...sa ma bucur de viata si sa fiu prezenta aici pe blog.Nu uitam, dar am fost ocupata cu un examen atat miercuri cat si vineri...adica ieri...sunt fericita ca asa cum sunt ambitioasa si cred din suflet ca atunci cand iti doresti ceva...reusesti...chiar daca intampini greutati din cauza sistemului.Nu am sa-l uit niciodata pe acest om minunat...care este un execeptional profesionist,un caracter deosebit,foarte cald ,calm si aproape de sufletul pacientelor...este chirurgul în mainile caruia poti sa-ti lasi viata fara grija si numai daca Dumnezeu nu vrea sa te ajute, se poate întămpla un necaz. Pot spune ca atunci cand opereaza face minuni cu mintea si priceperea domniei sale,cu cele doua maini din care una cu siguranta este a lui D-zeu iar cealalta a dumnealui.Ii multumesc din suflet pentru tot ce a facut pentru mine...îi multumesc ca exista,a aparut în viata mea dupa o experienta trista prin care am trecut în urma cu trei ani....se stie ca boala de cancer nu iarta pe nimeni...eu am avut noroc...toata viata îi voi ramăne recunoscatoare si ma voi ruga sa-i fie bine .Multumesc domnule Profesor pentru tot ce a-ti facut pentru mine,santeti un om minunat,iar daca vreodata ve-ti avea nevoie de umarul unui prieten,sunt gata sa vi-l ofer.
Un om deosebit, bine pregatit profesional, intelegator, devotat profesiei sale, calm... numai cuvinte de lauda si recunostiinta... din pacate astfel de medici sunt tot mai rari...astfel recomand cu caldura tuturor celor care au nevoie de ajutor si ii multumesc pentru tot ceea ce a facut pentru mine.
La multi ani domnule Profesor,sa va dea Dumnezeu sanatate,multi ani fericiti si putere de munca...pentru ca sunteti cu adevarat un salvator de vieti.
Va-ti gandit vreodata ca atunci cand viata incepe ai in mana o valijoara mica... atunci o poti duce... pe masura ce trece timpul si acest bagaj se mareste ...aduni tot mai multe lucruri si atunci iti dai seama ca ai obosit sa le cari...te asezi obosit pe marginea drumului...dar constati ca toti sunt ocupati si au bagajul lor...toti trec pe langa tine atenti la propiul lor bagaj...tu esti singurul care poti sa astepti pe cineva care sa te ajute...poti sa risti sa astepti toata viata sau sa arunci ceea ce te-a impovarat in viata. Eu una as scoate toate nemultumirile,toate supararile ,toate rautatile,toate durerile si ...pesimismul...iar ca sa fie mai usor as adauga ca sa-mi fie la indemana... fericirea...rabdarea ...zambetul...speranta...curajul de a lua totul de la capat. Da...trebuie sa merg de fiecare data mai departe pe drumul vietii...un drum care trebuie sa-l strabat pana la capat...un drum cu multe denivelari...trebuie sa am curajul sa fac asta si sa merg mai departe oricat de greu ar fi...dar stiu ca mergand inainte pe drumul drept...este bucuria mea pentru care am alegat atata timp...acolo este locul pe care l-am ravnit intotdeauna... vreau sa uit de chin si durere...vreau acest drum drept sa-l strabat curajoasa inainte.
Nu am mai scris de cateva zile pentru ca nu doresc sa va transmit din pesimismul meu...pot spune ca sunt foarte dezamagita de tot ce intampla cu noi...nu...nu mai vreau sa scriu acum ceva din lumea politica...m-am saturat de diverse mesaje care ma sfatuiesc sa dau acele postere de pe blog...sunt in faza in care am ajuns sa le ignor total...poate ,poate nu se vor mai obosi sa ma deranjeze. Oricum eu asta sunt,daca nu m-am schimbat pana acum...nu cred ca o voi mai face. Am ajuns sa traim,sa ne zbatem...sa mergem mai departe sau nu...si pentru ce? Am invatat sa muncim fara a avea nici o multumire...sa nu mai bagam in seama bataia de joc a celor care ne conduc...am ajuns sa supravietuim pentru a nu termina cu viata ...sa ne facem ca suntem fericiti. Ne lovim la tot pasul de minciuni ,prejudecati si bariere...am ajuns sa nu mai pretuim nimic...sa fim indiferenti si reci. Poate ne dorim o liniste...o liniste a noastra in care sa visam la nesfarsit. Observ pe zi ce trece ca totul se schimba si toate aceste rautati te fac sa fi indiferent la randul tau...dar eu inca lupt sa nu devin altfel...voi lupta pentru toate visele mele si voi zambi pentru toate reusitele mele chiar daca nu am in buzunar acel carnet portocaliu...pentru ca am dreptul sa fiu deosebita pentru mine si pentru sufletul meu.
Intotdeauna mi-a placut acest cuplu si de cate ori faceam naveta la serviciu ...v-am mai spus ca am lucrat la o companie multi nationala ,iar compartimentul din care faceam eu parte sa mutat in Tg Jiu,faceam naveta peste 200 km....eu ascultam pe drum toate CD-urile acestei familii care din pacate sa destramat. Este o melodie superba...cel putin pentru mine...cred ca toti cei care stiu sa iubeasca se regasesc in aceste cuvinte magice si traiesc emotiile iubirii pierdute.Dar...stiti cum se zice...asa e in viata... e prea scurta sa te trezezti cu regrete ...ar trebui sa iubim oamenii care se comporta frumos cu noi si sa-i uitam pe cei care nu merita...sa crezi ca toate pe lumea asta se intampla cu un motiv... daca ti se ofera o sansa, profita de ea... daca iti va schimba viata, permite-i. Eu intotdeauna am fost asa cum am vrut eu sa fiu ...si cred ca nimeni nu m-ar putea schimba....lumea as vrea sa fie mai buna... fara minciuni ...si masti.
Acest videoclip l-am luat dupa youtube . Nu...nu sunt o nostalgica a comunismului ...dar parca era mai bine atunci in comparatie cu ceea ce traim astazi.Pe vremea acea aveam un loc de munca,numai daca erai prost nu puteai sa te realizezi...aveam case...puteam merge la orice scoala ...nu in strainatate...si asta numai daca aveai ambitie...puteam merge la medic...parca si drepturile noastre erau respectate.Eu am terminat o facultate de Stiinte Economice,finante-contabilitate,si pe vremea aceea studiam si capitalismul...imi parea un vis...dar si un pericol pentru omenire pentru ca stiam ca vor apare doar bogati si saraci...clasa de mijloc fiind pe cale de dispartitie. Poate o sa par cinica...dar atunci ma simteam in siguranta...acum Nu. Chiar nu vreau sa vorbesc mai mult de epoca de aur ,asa cum ii zicea...ar trebui sa vorbesc despre Romania moderna a anilor 2011...fara educatie, cu analfabeti, fara sistem sanitar, fara locuri de munca,cu someri,fara nimic...traiasca capitalismul cu programul "Prima casa" ca te imprumuti unei banci timp de 30 de ani...traiasca EBA cea mai valoroasa si desteapta dintre cei tineri...traiasca Roberta cea care se pricepe sa numere si sa fure voturile chiar si cu sala goala...caci ea nu da gres...si cu traiasca lista ar mai continua.
Adevarul este ca in timpul trecut, Romania a cunoscut cea mai mare dezvoltare poate din toata istoria ei...sigur nu a facut Ceausescu totul cu mana lui..noi toti am pus umarul,dar trebuie sa recunoastem ca exista o diferenta coplesitoare intre realizarile de atunci si cele de acum...intrebarea mea este...acum de ce nu se mai poate?...si tot eu raspund pentru ca ne-au vandut pe nimic si se fura in draci...pacat ca am ajuns sa ne vindem tara si sa stricam tot ce a fost construit cu folos .Nu mai vreau sa scriu nimic...dar va las pe voi sa priviti acest videoclip.
De doua zile ma confrunt cu reteaua de internet...am dat zeci de telefoane la rcs-rds,dar primeam raspunsuri politicoase incat imi creau o stare de nervi de imi venea sa-i strang de gat.In final m-am hotarat sa le dau un email cand am reusit sa intru pe o pagina si sa le exlplic ceea ce ma doare...astfel a dat domnul sa se remedieze situatia...pana cand...nu stiu. Asa au trecut doua zile din viata mea...eu care gandeam mereu ca viata este frumoasa...ca nu merita sa-ti faci nervi pentru orice fleac...da ...este frumoasa cand depinde totul de mine...nu cand te lovesti de indiferenta altora care ar trebui sa-si cunoasca atributiile. Da, viata e frumoasa... faptul ca traim si suntem unici e o minune…si eu ma supar pentru un banal internet...poate ca oboseala acumulata, starea de tensiune si toata nebunia din jurul meu, toate astea la un loc si-au pus amprenta asupra mea in ultimul timp. Sunt zile in care imi vine sa renunt, sa depun armele dar cred ca ursitoarele au fost prea generoase cu mine si printre altele, mi-au daruit rezistenta si incapatanarea de a obtine tot ce vreau eu... in sensul bun al cuvantului. Si am in continuare un soi de inocenta care ma face sa mai cred in oameni...vorbesc de adevaratii oameni si de valorile pe care le pastreaza, le creeaza si le imbogatesc... acei oameni care cauta si gasesc pretutindeni frumosul. Am invatat sa nu-i mai las in viata mea pe cei care se abandoneaza si fac pact cu uratul...pe cei care nu stiu sa se lupte pentru ei cu adevarat. Maine sper ca va fi mai bine...
Pe ei iau votat romanii...unii bineinteles pentru pomeni electorale...si acum vad ca de ziua Romaniei se inghesuie si se calca in picioare pentru o portie de mancare...pentru unii trebuie sa suferim cu totii. Romania exista ca inca mai traim...suntem un popor inca rezistent...sigur este normal si firesc sa fim mandrii ca suntem romani pentru ca aici sa derulat viata noastra cu bune si rele. Sunt mandra ca sunt roman...dar nu sunt mandra de coruptii si tradatorii de neam si de tara care exact in acesta zi se perinda fara rusine prin fata noastra. Eu spun simplu Traiasca Romania...si cand spun asta nu pot sa nu ma gandesc la batrani ,la copii si la bolnavii din spitale. Faptul ca dau de mancare pe gratis romanilor in acesta zi n-ar fi un lucru rau sau nou... dar...De ce dau ? Aceasta este intrebarea. "Dau" de mila, dau "de sila", dau pentru ca realizeaza cat de saraci au ajuns romanii ? Dau pentru ca numai maine nu e....anul viitor ... deci alegerile ? Astept sa "dea" toate partidele ... sa dea, pentru ca ele, toate au contribuit la saracirea tarii....astept ca romanului sa-i vina mintea sa nu mai accepte nimic din partea nici unui partid politic...astept sa judece cu mintea atunci cand merg la vot...si sa se gandeasca ca acea pomana electorala este numai pentru a ne imbrobodii sa-i vedem mai umani.Aceasta încapatânare de a avea ochi si a nu voi sa vada...de a avea urechi si a nu auzi, îi lasa sa zburde în voie pe atotputernicii vremii si sa joace tontoroiul pe vietile noastre...si atunci, consider ca nu avem nici un drept sa ne lamentam ca babele ca traim din ce în ce mai rau .
Aceasta este Romania noastra...asa a ajuns datorita ilustrilor nostri conducatori,naivi si nepriceputi mai ales in ultimii cinci ani...bine sa nu se inteleaga ca in categoria asta nu intra si ceilalti...toti sunt o apa si un pamant...ei sunt raspunzatori de dezastrul de trista amintire , care va ramane mult timp in istorie si in mintea romanilor. Romania care era o tara bogata...acum nu mai produce nimic...decat someri pe banda rulanta...am plecat de la zero in 1989 si acum am ajuns la datorii externe uriase...am ajuns sa muncim pe o zi pe alta...suntem umiliti si badjocorati de catre cei ce ne conduc cu legi care nu se respecta. Am vrut democratie...democratie am gasit...exact ca un castel de nisip calcata in picioare de bocancii autoritatilor.Ar trebui sa spun astazi La multi ani Romania...o spun pentru ca imi iubesc tara...dar urasc enorm de mult pe cei care ne-au trasat astfel destinul...pentru ca in Romania mor oameni cu zile,nu de lenesi ci pentru ca nu mai au locuri de munca...se petrec crime politice...este o tara in care se dau legi si nu se respecta nimic...este o tara fara reguli,cu indivizi pusi pe capatuiala din averea statului. Romania nu este o tara corupta...ci o tara tradata si pradata de hoti. Am ajuns sa cred ca suntem o mana de oameni singuri in care grija statului fata de cetatean nu mai exista.
Astazi se vorbea la Tv despre coplata...oare cati oameni isi vor permite si acesta prostie inventata... Daca la inceput Basescu Traian ne-a mintit cu sloganul "Sa traiti bine"...acum ne aminteste prin politica care o duce "Sa muriti bine"...oricum suntem prea multi si ii incurcam.
Videoclipuri sunt luate de pe youtube.
Chiar daca am sa fiu acuzata de dedublare...imi asum acest risc si am sa scriu despre singuratate si sinceritate...nu ca as fi singura...sunt o fiinta de pe acest pamant prea bogata inconjurata de oameni cu suflete mari. Nu imi este teama de singuratate ...singuratatea mea este linistitoare...ce ma nelinisteste este jungla de afara. Cateodata este foarte greu sa stai de vorba cu tine,sigur cu conditia sa fi sincer ...este o lupta pe care o porti cu tine si cu imaginile celorlalti. In camera sinceritatii unde esti singur trebuie sa poposim mai des ca sa-ti auzi bataile inimii...acolo poti sa-ti raspunzi propiilor acuze...pentru ca acolo ne intalnim cu totii intr-o buna zi. A fi sincer cu cei de langa tine necesita o doza mare de curaj pentru ca poti fi taxat imediat... sunt momente in viata cand sinceritatea fata de tine insusi este lucrul cel mai important...de aceasta sinceritate depinde viitorul tau si a celorlalti. Da ...eu cred cu tarie ca trebuie sa fim sinceri...pentru ca este dovada suprema ca nu incercam sa tragem viata in piept....ea este o calitate nobila...tot ceea ce trebuie sa facem este sa spunem adevarul in fata fara sa ranim...caci tare greu se vindeca ranile sufletului.
Desi cu riscul de a ma repeta ,spun mereu ca viata este o lupta continua...daca ne-am gandi ca la o experienta mai mare,poate am sti sa ne alegem mai cu grija drumurile in viata...am fi mai atenti la bagajul amintirilor si nu ne-ar pasa de trecerea anilor...dar din nefericire suntem limitati si noi suntem constienti de acest lucru...urmarim cu teama firicelele de nisip din clepsidra vietii...fiindu-ne teama de ultimul firicel. Niciodata nu mi-au placut oamenii care nu doresc sa intoarca pagina vietii...care stau la o pagina jumatate de viata...inseamna ca acea pagina este irosita si nu au puterea sa mearga mai departe. Mie imi plac toate paginile din viata si asta ma face sa spun ca stiu mai multe...pot mai multe decat la prima pagina si asta nu poate sa ma faca decat sa zic "Multumesc Doamne'' pentru ca am mai trait o zi .
Omenia,dupa parerea mea este luxul suprem...ca sa-ti permiti omenia,trebuie sa fi multumit de viata ta si de tine...iar pentru asta trebuie apreciat frumosul din jurul tau...dar numai frumosul adevarat,nu cel poleit in ambalaje stralucitoare. Astazi cred ca am ajuns la saturatie...chiar nu as vrea sa fiu agresiva in limbaj,dar m-am saturat de PDL-eii astia in general,aproape ca nu mai pot sa ma gandesc la ei ca oameni...nu sunt oameni...ei nu au treaba cu romanii,cu locurile de munca,cu traiul mai bun...ei se gandesc cum sa stea mai mult la guvernare si sa fure tot ce se mai poate. Nici cu ceilalti nu imi este frica...si astia sunt o apa si un pamant. Astazi am fost la un restaurant cu niste prieteni si pe cine vad la masa alaturata...pe senatorul PDL...pe deputatul PSD...pe consilierul PNL...ce sa va mai spun,toate culorile politice si-au dat intalnire pentru afacerile lor. Efectiv m-i s-a facut scarba de ei...eu ii vad in mintea mea dezumanizati complet ,fara valori materiale si needucati...niste infatuati care cred ca in acesti ani ei vor ramane eterni...toti sunt o sleata de hoti care nu alearga decat dupa ciolan...iar conceptul de tara...de roman...de interes national nu exista in mintea lor...au amnezie totala. Nu pot decat sa va spun: sa va fie rusine...a-ti nenorocit o tara si un popor.
Observ din ce in ce mai mult ca lumea se grabeste...daca nu esti atent dau peste tine,nimeni nu mai are timp pentru celalalt...nimeni nu se opreste o clipa sa priveasca frumosul din viata asta. Multi cred ca fericirea sta in bani...in multi bani,muncim si muncim dar niciodata nu ne trezim la realitate ca fericirea nu se cumpara in rate.Parca m-am molipsit si eu cu aceasta stare...cu toate ca nu imi lipseste nimic...stiu eu ?...poate daca as putea fi fericita mereu...dar ce prostii scriu acum...cine oare mai este fericit pe timpurile astea ? Vad numai oameni necajiti cu fruntile incretite...absenti si care cred ca te observa numai daca ii calci pe picioare. Este foarte trist pentru ca astfel de oameni nu mai au timp sa zambeasca,sa se bucure de viata...efectiv nu mai au timp pentru ei insasi. Daca stau sa ma gandesc...ma consider un om norocos din mai multe motive si spun asta facand referire la viata mea...si stiti de ce ?...pentru ca astazi am vazut un om in scaun cu rotile si mi-am imaginat ce fel de viata are acel om...si atunci mi-am zis ca Dumnezeu ma iubeste si tine cu mine. Va intreb pe voi...oare fericirea se masoara in zambete...eu zic ca da...doar ca este atat de greu sa te simti fericit cand altii nu sunt.
Toate ziarele,stirile tv vuiesc despre sfarsitul lumii...cica astazi este marea apocalipsa. Nici o secunda nu am crezut acest lucru...daca stau sa ma gandesc nici nu mi-ar fi frica...prin cate am trecut eu chiar nu mi-ar pasa. Dar in ziua asta care se anunta periculoasa...am facut un bine...o vorba buna pusa exact la locul potrivit,incat am facut un om fericit. In general sunt multumita cand pot sa ajut pe cineva intr-o problema grava si vitala. Am intalnit multi oameni prefacuti...si eu am apelat la oameni care nici prin visele mele cele mai rele nu credeam ca voi fi refuzata...dar sa intamplat...pentru ca unii uita foarte repede ca undeva...candva in timp,ai fost om cu ei si bineinteles dezinteresat. Niciodata nu mi-au placut oamenii falsi care isi ascund partile intunecate de ochii lumii...nu-mi plac oamenii care afiseaza altceva in fata celuilalt...care nu stiu sa fie ei insisi ...nu-mi plac cei care le este frica sa te priveasca in fata...acesti oameni sunt slabi...se dezbraca de masca care o poarta numai in fata lor...si asta cred ca este groaznic pentru ei...pentru ca atunci cand raman singuri cu ei...strang din dinti cateva ore , zile sau chiar toata viata . Nu...nu -i invidiez de loc. Repet...sunt fericita ca am reusit sa fac un bine...si acest lucru are un nume care se numeste bucuria pentru cel de langa tine...dar din pacate noi nu o mai facem din omenie si suflet...si atunci doare...cel putin pentru mine.
Pentru mine fiecare bucata de viata este traita in acordurile pianului...de fapt este o pianina cumparata de parintii mei in clasa intaia...care mi-a fost cea mai mare prietena si in copilarie...dar si acum. Imi aduc aminte ca veneam de la scoala,mancam apoi fugeam pentru trei ,patru ore la scoala de muzica unde studiam pianul si teoria muzicii...apoi veneam acasa sa imi fac lectiile pentru scoala. Chiar nu ma pot plange...asa a fost viata mea scolara pana la liceu. Inca de atunci pot spune ca pianul a fost prima mea dragoste...si ramane singura modalitate eficienta de a ma linistii si a-mi face viata mai frumoasa. Si astazi cand ma asez la pian...ochii imi zambesc de fiecare data cand interpretez ceva...ma face sa ma simt plina de energie. Fiecare clipa traita...fiecare moment...reprezinta o amintire ...un gand care toate fac parte din viata mea.
A fi sincer astazi cred ca este o mare greseala...sigur eu sunt de parere ca sinceritatea reprezinta o calitate de onoare a unui om...dar din pacate nu mai corespunde in zilele noastre. Orice om atunci cand este la necaz are nevoie de incurajare...de o mana intinsa...care cel mai adesea nu vine de la cei pe care i-ai crezut ca sunt cu tine. Este foarte greu si chiar dureros sa-i vezi pe cei care le-ai intins o mana candva...la timpul si momentul potrivit...se retrag ca niste lasi sau iti mai dau o lovitura ca bonus ca sa te doboare mai repede...si totusi avem nevoie de prieteni...avem nevoie de oameni in jurul nostru...dar trebuie sa invatam sa fim sinceri...umani...iertatori si iubitori.
Vreau sa multumesc inca o data celor care mi-ati trimis mesaje minunate de ziua mea, vreau sa va multumesc voua din blogosfera,celor de pe facebook si nu in ultimul rand celor care m-au felicitat telefonic. Pentru mine a fost o zi superba pentru ca am realizat ca sunt oameni care nu m-au uitat...colegi...fosti colegi...prieteni de suflet si prieteni virtuali.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
De ziua mea nu-mi doresc decat sa fiu sanatoasa...nu-mi doresc lucruri materiale...pentru mine nu sunt importante. Vreau sa realizez ce am realizat si in acest an,vreau sa stiu ca exista oameni care sunt langa mine..si vreau sa fiu inconjurat de ei... iar ei de mine.
Cata vointa si cat caracter...este emotionant pentru mine...cat de ambitioasa si optimista sunt eu,recunosc ca daca as fi fost in locul acestui tanar ...sigur as fi clacat. Raman la convingereaca unii trebuie sa lupte toata viata ...pe cind unii au totul,si desi au totul isi bat joc si de ceea ce au.Cat de mult am invatat de la aceasta persoana ,am vazut ...suferinta, speranta, lupta...acest tanar mi-a dat cea mai tare lectie din viata mea...el a inteles cat de important esteca are o viata, ca viata este un noroc pentru el si un dar de nepretuit...el a inteles ca pentru a visa si a merge mai departe nu ai nevoie de maini si picioare...ci numai de suflet.Aceste persoane ne ajuta de multe ori prin ceea ce sunt .... de multe ori iti dai seama ca altii intradevar sunt loviti de viata prin astfel de necazuri....dar insusi ei reprezinta o demonstratie ca depinde numai de noi...de vointa noastra de a lupta...depinde mult de forta din noi...nu trebuie sa ne lasam batuti niciodata in fata sortii..am considerat mereu ca viata ne este daruita cu un scop anume. Urmariti acest videoclip si ve-ti vedea cat de norocosi suntem noi in viata...acest om merita tot respectul si recunostiinta noastra si mai ales ceea ce se cheama invingator.
Astazi nu vreau sa scriu nimic de la mine,navigand pe internet am dat peste blogul fetitei bolnave de leucemie Selena Daria Vlad...benerul ei este pus si pe blogul meu alaturi de alti copii bolnavi.Am sa spicuiesc cate fraze ce se afla pe adresa http://selenavlad.ro/. " Selena atat de puternica, cu ochisorii plini de dragoste, o lectie pentru noi, o fetita aleasa de Domnul Dumnezeul Nostru pentru un canon atat de greu, doi ani si jumatate de suferinta pe care a indurat-o cu curaj si zambind de fiecare data stiind ca va veni clipa cand va trece totul, nu insa cum credeam noi ca va trece. Selena indraznesc sa spun ca s-a pregatit duhovniceste pentru aceasta plecare si ca de acolo de sus ne va calauzi, sa ne traim viata cat mai aproape de Dumnezeu. Ne-a lasat o multime de mesaje pline de intelepciune pe care incet incet le vom intelege .Selena s-a nascut intr-o zi cand luna era pe cer si a plecat intr-o zi cand printr-o negura de nori atunci cand sufletelul ei ne-a parasit a stralucit un soare puternic, patrunzand pe fereastra dandu-i stralucire ireala, facandu-ne sa ne intrebam “cine a fost Selena?” atat de frumoasa si de blanda, de calda si plina de mila pentru suferinta noastra. "
E trist...e foarte trist...viata isi face singura propiile alegeri...de ce?...nu stiu si n-am sa stiu niciodata.
Chiar nu pot sa mai scriu nimic...am sa mai las poza micutei Selena o perioada pe blog,apoi am sa caut benarul unui alt copilas bolnav...cine stie...poate va avea mai mult noroc.
Am ajuns sa-mi fie dor de o lume normala,cu oameni buni in care vezi lumina in ochii lor,cu acea energie care iti da putere ...chiar nu stiu ce sa intamplat cu ei...de ce sunt atat de greu de gasit,de ce au ramas atat de putini...de ce au disparut. Sunt fericita ca am trait si in alt fel de timp ,cu alt fel de oameni...atunci aveam liniste...aveam valori, parca era mai multa decenta si bun simt...aveam mintea si inima deschisa sa ne visam visele. Vreau nu vreau trebuie sa accept ca oamenii se schimba...niciodata nu am vrut sa cred asa ceva,dar se schimba din pacate doar in rau.
Traiesc...iubesc...invat si zambesc...cu bune cu rele trebuie sa traiesc. Poate va intrebati de ce inchei eu cu "Trebuie sa Traiesc"...pai asta-i crezul meu....si a functionat. In clipa cand am aflat ca am cancer am luat o agenda si in fiecare dimineata cand ma trezeam,notam ziua data si aceste cuvinte cu care v-am obisnuit. Trebuie ... traiesc si nu regret nimic din ce am facut...din ce m-i s-a intamplat...traiesc dupa regulile societatii in care traim,care in ultimul timp m-a dezamagit complet,dar mai ales traiesc dupa regulile si principiile mele in care cred cu adevarat...mereu m-am ascultat pe mine si am actionat asa cum am simtit eu. Sunt zile in care traiesc,in care plutesc de fericire si zile in care tristetea si durerea ma innebunesc...sunt momente in care ma prabusesc interior...urasc aceste momente de slabiciune pentru ca le am si eu ca orice om...inteleg foarte bine este perfect uman sa am astfel de stari. Da...am zile cand sunt slaba...cand simt ca ma doboara ceva...da...eu cea optimista,cea puternica...dar promit sa lupt si sa nu mai am astfel pe sentimente. Multumesc frumos pentru comentariile facute la postarea anterioara,au fost cuvinte de incurajare care m-au emotionat si m-au adus cu picioarele pe pamant...multumesc frumos prieteni virtuali.
Am multe intrebari in minte,un mare nod in gat si ...o lacrima care curge pe obraz...sau adunat atatea in sufletul meu...credeam ca sunt puternica...dar se vede treaba ca m-am inselat....chiar nu-mi dau seama cum am ajuns in acest punct. Ma doare sufletul...am un gol imens care cred ca nu va mai fi umplut niciodata...in momentul de fata simt o mare furtuna care trece ca un tavalug peste mine...furtuna deobicei trece,dar cea din sufletul meu...nu stiu. M-am luptat mereu cu viata si mereu am facut cate un pas inainte...dar acum refuz acesta lupta personala pentru ca sunt constienta ca nu fac altceva decat sa-mi chinui sufletul in ceasul cel rau. Stiu...pentru dureri ai nevoie de medicamente...dar cand te doare sufletul ...este prea greu de vindecat.
Dupa cum ma stiti sunt o optimista,sunt o visatoare care nu numai ca visez,dar ma lupt pentru tot ceea ce cred eu ca se va realiza. Daca mi-as pierde speranta...cred ca nu as mai fi eu...dar ceea ce nu cred ca se va intampla la mine...daca doar pentru o secunda as simti sa nu mai sper,atunci nu voi mai spera...pentru ca stiu si simt cand ceva nu se finalizeaza...dar nici atunci in sufletul meu nu ma voi da batuta. Eu stiu ca trebuie sa sper...pentru ca am pentru ce...iar speranta este si va fi in sufletul meu intotdeauna.
Nu am scris de trei zile...nu pentru ca nu as fi vrut,dar de o perioada de timp sunt foarte ocupata si asa cum ma stiu incapatanata si ambitioasa,sunt preocupata cu niste proiecte care sigur am sa le duc pana la capat...stiu mai este un pic...dar finalizarea va fi asa cum vreau eu. De cateva zile se tot vorbeste in media despre regele Mihai...despre rege imi vorbeau si bunicii mei si ca sa fiu sincera pe atunci imi pareau niste povesti...apoi pe timpul comunismului ascultam si eu ca orice om curios la Europa Libera si chiar prindeam mesajul regelui catre romani.Nu sunt monarhista,din contra am fost comunista,m-am zbatut pentru acel carnet de partid...aveai carnet...dar si avansai...de fapt ca si acum ai carnet de partid...ti se deschid toate drumurile...nu agreez nici un partid politic pentru ca in opinia mea nu prezinta incredere ,dar azi am inteles ca vrem nu vrem...regele reprezinta istoria noastra...face parte din istorie. Nu mi-a placut de Basescu Traian atunci cand a fost intrebat daca are de transmis ceva regelui de ziua sa. Un presedinte al tuturor romanilor asa cum se considera d-lui,nu are voie sa raspunda cu intrebarea "nu am ce sa transmit." Totul tine ...de educatie...de cei sapte ani de acasa...de cultura ...de bun simt. Numai prin faptul ca prin concertul de aseara...regele Mihai a adus Europa la noi acasa...este o victorie pentru noi si am mai inteles ca regele la cei 90 de ani este o sursa de demnitate sufocata intr-o tara de demnitari nedemni,iar cuvintele pe care le-a rostit in Parlamentul Romaniei,da dovada de intelepciune,rafinament ,diplomatie si educatie.
Presedintele Basescu nu poate sa inteleaga ce inseamna personalitatea Regelui , pentru ca el nu va inseamna in istoria acestei tari nici macar jumatate din ceea ce inseamna Regele Mihai...jumatate este prea mult...La multi ani Majestate si sa va dea Dumnezeu sanatate. Rusine domnule presedinte, premier si toti din PDL...el face parte din istoria noastra ...un La multi ani... nu iti era greu sa-i transmiti regelui Mihai...mie personal ca cetatean roman imi este rusine ca am un astfel de presedinte...nu am ce sa-i cer unui om lipsit de educatie si bun simt sa aiba respect pentru valorile morale si spirituale a unei natiuni. Cred ca am vorbit prea mult despre acest subiect...sincer nu as fi vrut...dar nu pot accepta ca unii sa renege istoria .
Viata m-a invatat sa privesc mereu inainte. Adevarul este ca toata viata mi-a placut sa invat...la scoala,la facultate,apoi in plan profesional...mi-am dorit orice sa cunosc,sa ma informez ...sigur o sa spuneti ca nu sunt prea modesta...dar asta este. Am avut ceea ce mi-am dorit,am facut exact ceea ce am vrut...incat nu imi este frica si nici rusine sa privesc in orice parte. Daca privesc inapoi...nu regret nimic...iar inainte privesc cu multa incredere pentru ca inca am multe planuri de realizat...incat privesc in sus si zambesc...zambesc pentru ceea ce mi-am propus sa ajung si ceea ce am ajuns deja.
Pe zi ce trece ajung la concluzia ca astazi am ajuns ca niste roboti,am uitat lucrurile in care am crezut,chiar am uitat sa mai credem in ceva...si am uitat ca viata e prea scurta sa facem lucruri care nu ne plac...e prea scurta ca fim egoisti...e prea scurta pentru a schimba lumea. Traim mereu intr-o rutina si ne trezim numai atunci cand ne scutura ceva...uitam sa traim,muncim pe branci pentru niste banuti...o luna...un an...ani...griji peste griji...si uite asa viata sa dus. Uitam ca fiecare zi traita este o ocazie deosebita,pentru ca fiecare zi este unica in felul ei...nici nu stii cand 20 de ani se fac 30...30 se fac 40...si tot asa,pana ajungi sa-ti consumi creditul de zile...faci inventarul si toata fericirea se rezuma la cariera si obiecte de adunat.
Cristian Saiu, un puşti de 13 ani, a fost diagnosticat cu diabet zaharat în anul 2003 şi cancer osos în anul 2010, în urma unor investigaţii întreprinse de medici, după ce a suferit un accident cu bicicleta. Mama
lui Cristian a murit tot de cancer cu 2 ani in urma. In prezent, Cristi urmeaza un tratament cu citostatice pentru celulele canceroase depistate si la plamani.Pentru a fi un copil normal, are nevoie de o proteza, al carei cost nu poate fi suportat din pensia de handicap si din pensia tatalui (costul
este de aproximativ 16.000 Ron). Cazul relatat pe larg, cu fotografii, este aici pe blogul lui http://cristisaiu.daruindveidobandi.com/
Am scris despre acest baietel vazand cazul la televizor...am dat si eu SMS la 848 de pe toate telefoanele care le am...cine citeste ...si daca doreste si simte din suflet ca poate sa ajute...l-as ruga sa o faca...cu un simplu sms nu saracim. Este groaznic pentru un om mare sa fie diagnosticat de cancer...dar pentru un copil de 13 ani. Infiorator...nu puteti avea idee ce înseamnă durerea unui om bolnav de cancer. Nu se compară cu absolut nimic... ai vrea să urli... să zbieri... dar nu poţi...si doar gemi mut, cu ochii măriţi de spaimă, cerşind ajutorul celor din jurul tău, ajutor pe care ei ar vrea să îl dea, dar nu au cum. Ai momente cand plangi implorând ajutorul oricui, cerşind câteva clipe de viaţă în plus... ai vrea să mai vezi o dată lucrurile pe care le-ai iubit... oamenii lângă care ai stat. Asta este cancerul,o boala cumplita pentru un om matur...dar pentru un copil.
El este Cristi...un baietel de 13 ani,cu un picior amputat si care ...spera la o sansa la viata...la o copilarie cat de cat normala..Aceasta sansa nu vine de la guvernantii nostri...de la statul nostru de drept, vine de la noi oameni buni...cu pic cu pic se aduna. Mi-e frica si acum sa povestesc despre momentele prin care am trecut acum 3 ani de zile, cand practic am pierdut un an din viata prin spitale, tratamente si tot tacamul. Totusi, incerc sa nu ma plang, puteam sa pierd tot... intr-un final ma consider norocoasa ca am scapat.Cand vine vorba de cancer,tot ce se intampla si cand se intampla,este…inexplicabil...este greu pentru cel bolnav si infiorator pentru cei din jur.
